June 2009


f5b05259e597e6e7baf7fced56efd7a1Am ajuns acasa. In sfarsit.  Si am o stare de’aia de vara. E vara. Cald. Toropeala.

De stat cu burta la soare toata ziua, de citit carti bune, de ras cu cel mai bun prieten. De uitat la serialul preferat.

Am muzica de vara in calculator.

Vara asta vreau sa recuperez tot ce am pierdut tot anul.

Petreceri. Prieteni. Oameni care mi-au miscat sentimentele. Dragostea. Calatorii. Job. Zilele in care pot sa lenevesc toata ziua fara sa ma gandesc ca peste 5 minute trebuie sa ma mut din fata televizorului. Noptile pe care pot sa le pierd fara sa mai numar orele de somn si apoi repercursiunile insomniei. Filmele bune. Jeleurile. Diminetile in care am timp sa iau micul dejun. Cafeaua. Kilometri intregi cuprinsi cu bicicleta. Zilele cu Geo, pentru ca mi-e dor de ea. Orele pe care pot sa le dorm fara sa ma trezeasca nimeni.Zilele in fata calculatorului.Plictiseala  Rasaritul la mare. Calea spre Bini. Binifest. Shopping.

Vara asta nu vreau sa ma mai gandesc la insuccese. La nereusite. Vara asta vreau sa curga lin, sa-mi alinte dezamagirile de’a lungul anului. Sa-mi stearga lacrimile plangacioase si pline de emotie. Sa-mi elimine kilogramele in plus.

Vreau sa fie anotimpul meu, in care sa-mi bronzez neuronii, pielea, simturile..

Sa le colorez si sa-mi pictez fundite in par. Rochite vaporoase.

 

Advertisements


2216764671_460d0ebbfc

urasc sa ma mut.

de fiecare aceeasi poveste, bagaje peste bagaje, iar cand crezi ca asta e tot, iti dai seama ca ti-au mai ramas cine stie ce tampenii aruncate in fundul dulapului, chestii pe care probabil nu le-ai folosit niciodata si probabil nici nu o sa le folosesti. Ai nevoie totusi de o alta sacosa.

m-am saturat de vesnicele colege de apartament care iti gasesc un defect la fiecare gura de aer pe care o iei.

baga-ti papucii in cea mai mare punga pe care o ai.

patura, scutur-o de mai multe ori, sa  fii sigur ca ai scos toti microbii mirositori din ea. Schimba fata de perna, iar pe cea noua baga-o in plasa. Va ajunge ,,acasa” oricum. ,,Acasa” e un termen vag, pentru ca de fiecare data ai o alta casa, acasa. O sa-mi fie dor de camera asta pentru ca acolo am cunoscut-o pe ea. Acolo am plans dupa el. Acolo am ras. Acolo mi-am consumat virtual ultimele dorinte aprinse. Acolo ne-am certat, ne-am incalzit. Acolo am dormit.Acolo am avut cele mai mari revelatii din anul asta scolar.

o sa-mi fie dor de ea pentru ca uneori, inainte sa-mi iau bagajele sa plec la tren, pare cea mai frumoasa haotica camera aglomerata. O sa-mi fie dor de ea pentru ca vara, cand am geamul deschis, aud avioanele si trenul. Vesnicul tren. Pentru ca iarna fulgii de nea se aseaza pe pervaz mult prea gingas si ma induc in eroare de fiecare data.

o sa-mi fie dor pentru ca avea peretii de carton si il auzeam pe monstrul cel cu gura mare cum ma barfea. Barfe delicioase, daca ma intrebi.

Am urat-o pentru ca avea un pat prea mare pentru spatiul pe care mi l-as fi dorit.

Ne luam ,,la revedere”. Ne dam un ,,chis” si-un ,,hag”. Ne promitem sa ne amintim una de cealalta, chiar daca nu ne vom mai vedea probabil niciodata. Nici macar baia nu e la fel de draguta ca locul in care am infundat somnul cu o perna gigantica. Intotdeauna imi va trezi regrete, pentru ca vrand nevrand mi-a ascultat tristetile si isteriile. Camera de anul acesta a fost camera cu cele mai multe amintiri. Pline de sentimente. Peretii mi-au ascultat plansul iar geamurile mi-au adus frigul in momentele in care vroiam sa-mi fie cald.

arunc o ultima privire si inchid usa.

 

PS: imi pare rau ca nu i-am pus un nume.

 

3650526602_3b5fcd5072Nu am vazut niciodata Bucurestiul din perspectiva omului care merge pe mijlocul strazii si nu-i zice nimeni nimic. Nu am simtit niciodata ca  fac parte dintr-un grup de oameni pe care nu i-am mai vazut niciodata in viata mea, dar care pareau mult prea draguti in ,,blocul’’ din care faceau parte.

Da. A fost bikewalk. Duminica. Primul din viata mea. 25 kilometri cu bicicleta prin mijlocul Bucurestiului, prin mijlocul unui oras despre care tot timpul aud numai lucruri gri.  Acum totul a parut a fi mult mai dragut. Mi-a placut ca am putut sa trec pe rosu, pe verde, pe portocaliu. Am mers pe pista de biciclete, pe trotuar, prin parc, prin mijlocul strazii, pe prima banda, la dreapta, la stanga, in linie dreapta sau de’a curmezisu.

Am zambit pe sub mustati ca l-am vazut pe Bobby Voicu. Again. Dupa mai mult de 10 ani am revazut circul de stat. Mi-a placut Herastraul vazut de pe bicicleta, cu apa pe roti, cu vantul in fata, cu 50 de oameni in fata mea si cu alti 50 in spatele meu. Mi-a placut piata ,,George Enescu” si muzica simfonica,  in perfecta concordanta cu atmosfera. Mi s-a parut foarte dragut si m-a facut sa am un zambet delicios.  M-am hilizit cand m-au injurat batranii, desi circulam regulamentar. Mi-au placut oamenii care ne aratau cu degetul si erau perfect convinsi ca ne-am intrunit sa protestam,  dar si politistii carora li se scurgeau ochii si care n-au zis nimic.

Ii multumesc lui Ariel ca a insistat sa vin.

Si nu, bicicleta mea nu a fost prea mica. E doar magnifica.


kissingroom

S-a terminat perioada cu insomnii. Sesiunea. Nebunia. Crushul.

Caldura a revenit insa. Imi incalzeste oasele si prin perdeaua cenusie temperatura in loc sa scada, creste. Cerul e plin de stelele metropolei. Cerul e senin. Azi. Geanta mea cea rosie e langa mine.

Mi-e dor de patul din mansarda, in care apucam sa dorm de fiecare data cand era furtuna. Mi-e dor de mansarda incuiata cu o cheie ruginita, mansarda in care si-a inchis secretele ca intr-o cutie veche. Prafuita. Ador acea camera minuscula.

Intr-o seara, am ajuns cu apa in papuci, dupa o zi plina in care am colindat orasul cu actele in mana. Balteam si mi-era frig. Am facut un dush si m-am aruncat in  patul urias si moale ca un puf de cocolino. Am tras plapuma peste mine. Pe’atunci insomnia mi-era prietena. Adormise pe nerasuflate si m-a lasat sa ascult singura ploaia. Si tunetele. Si omul cu sobolani. Si pe el sforaind in camera alaturata.

A doua oara am ascultat-o impreuna cum isi plangea dorul de tara, intr-o gara in care saracia ajunsese in floare. Ne-am hilizat pe sub mustati, pe sub plapuma, si-a fumat o tigara. A fost pentru prima oara cand am avut incredere. Noi.

A treia  oara, am surescitat minutele pana dimineata la o tigara. Cu mult fum ingrosat de povesti. Cu multa dragoste. Fuma tigara dupa tigara, iar mirosul de tutun mi se imbibase in pielea frumos mirositoare. Niciodata nu a stiut ca ii miroase pielea. Ne-am contrazis. Tristetea ne-a cuprins. Eram infasurata intr-o plapuma pufoasa iar ploaia nu ma atingea. Desi fulgera, tuna, si-i lumina fata. Imi povestea despre nebunia care i-a cuprins universul in urma unei perioade stabile. Vara ne-a incurcat planurile tuturor. Vara ne-a rastalmacit sentimentele. I-am povestit despre minunatiile naturii din viata mea. Am ras impreuna si stiam ca va fi bine. Insomnic(a)ul de langa mine m-a imbratisat. Am adormit. S-a uitat la filme pana dimineata, o dimineata racoroasa, cu stropi de ploaie pe geam , si o pisica care ne gadilea la picioare.

Ne-am ascuns in mansarda. Ne-am incrucisat mirosurile. Am fi vrut sa desenam.

Am planuit un viitor neplanificat. Neplanificabilul ne-a batut la usa.

my life in no particular orderPlictiseala e un lucru marunt atunci cand ajungi intr-un oras urias, aglomerat si plin de transpiratia celor mai importante creiere. Ador  metropola si imi doresc sa fie a mea si cateodata sa fac parte din ea. Nu vreau sa ma conduca, totusi.

Cateodata simti ca iti muta oasele din loc, pentru ca oboseala iti incalceste visele, miscarile si simturile.  Cateodata simti ca iti mananca carnea, iti devoreaza gandurile la a caror nastere esti martor. Gandurile tale se nasc in fata ta, esti primul factor care contribuie la procreerea lor. Apoi le vezi cum se nasc chiar sub nasul tau, fara sa ai posibilitatea sa clipesti macar. Cateodata metropola te face sa simti ca nu faci parte din ea, pentru ca oamenii sunt diferiti , pentru ca spatiile sunt prea mari, pentru ca timpul e mai ingust, pentru ca in orasul tau e mai multa liniste si nu ti-a luat mult timp sa te obisnuiesti cu conceptiile oamenilor.

Desi cateodata imi da impresia ca niciodata nu voi fi capabila sa ma adaptez la lenta repeziciune cu care se misca lucrurile aici, o iubesc.  Imi place pentru ca are skateparcuri, pentru ca skaterii nu sunt cei mai ,,cul”, si pentru ca iti trebuie mai mult ca sa iesi din ,,turma” . Imi place pentru ca conversii nu ajung in starea de ,,conversi”.Imi place pentru ca aici oamenii lupta pentru ceea ce cred iar cei mai curajosi ajung sa-si indeplineasca visele. Majoritatea .Imi place pentru ca aici dragostea se calculeaza dupa o alta formula matematica ( recunosc, nu e intotdeauna cea mai placuta metoda de a renunta la slabiciuni si inhibitii).  Imi place pentru ca au Mac, KFC si Springtime. Imi place pentru ca au autobuze dragute si pentru ca macar o data pe zi gasesti un baiat frumos in aglomeratia urbana.  Imi place pentru ca orasul nu e atat de complicat precum ai crede la o prima impresie. Gresita de altfel. Imi place pentru ca lupta pentru spatiile verzi si fac festivaluri dragute. Imi place pentru ca aici gasesti si oameni draguti. Metropola are portocala mecanica.  Imi place pentru ca au festivaluri de carte, unde oamenii nu doar vin si admira munca silnica de care dau dovada librarii, ci pleaca cu sacosile pline de lecture nocturne sau diurne. Dupa preferinta. Imi place pentru ca de fiecare data cand ii simt aerul, ma trezeste la viata.

Ma schimba si de fiecare data imi da inca o lectie de viata. Pentru ca uneori, asa e ea, necrutatoare.Ma enerveaza totusi ca in cele mai dragute momente, am cele mai mari revelatii care imi rastalmacesc toata existenta de pana atunci.

In metropola caldura e de doua ori mai mare, insa de la etajul 10 simti adierea vantului incarcat de cenusa.

Iubesc metropola pentru ca ma plimba cu metroul.

tell_me_something

Am gasit-o pe Wivia pitita printre rafturile prafuite ale domnisoarei D. Imi place  maxim de ea si mi se pare ca  are o aura asa draguta intr-un sens pe care nu pot sa il descriu. Sunt rea si recunosc asta, insa cu greu apreciez unele chestii si nu neaparat datorita faptului ca as fi foarte buna, ci pentru ca am gusturi ciudate, incurcate in neuroni incuiati.  Blogul ei m-a facut sa-mi mai treaca din moleseala cauzata de ploaia care s-a perindat toata ziua deasupra orasului. Desi nu-mi place sa recunosc asta, aveam nevoie de ceva apa in plus.  Am zambit.

In redactie e verde. Se pare ca a iesit soarele si prin bucatile de geam neacoperite, razele penetreaza violent fiecare ciob de sticla. De perete, de masa, de scaun. Pare foarte dragut astazi, desi de dimineata a fost ascuns dupa nori.  In studio se aude  Hot Chip- Ready for the floor. Pe’aici miroase a ,,happy birthday” pentru doi oameni.

Sa creasca mari!

Asta e pentru ca ii apreciez si-i plac maxim. Deci liftofilii cu Lina(dansatoarea) ,Lupu (betivul) si Geanina ( narcisista) . Haha:D

Next Page »