21_08_2009_0378336001250880571_aimeelikestotakepics

Cred ca despre asta imi este cel mai greu sa scriu. Si nu cred ca o sa reusesc vreodata sa adun toate cuvintele pentru a scrie ceva perfect. Intreg. Pentru ca sunt atat de multe sentimente in momentele cheie ale vietii mele, incat oricat de mult as descrie, n-ar avea nici un capat. O vad in fiecare zi in toate literele pe care le tastez. Imi povesteste despre dorul nebun pe care il are si despre dorul pe care il duce.

Ne este dor de mama. De ceva vreme incoace toti ne ingramadim in cerinte exorbitante.

L este in primul an. De fiecare data cand ne intalnim, imi povesteste cu stupoare despre oamenii pe care ii are in jur, si despre tristetile care o incearca de fiecare data cand ajunge in camin. Vrea acasa, acolo unde ea, mama, oricat de cicalitoare sau morocanoasa ar fi ,  o asteapta la masa. Cu bratele deschise.

D ii spune mamei sale Margareta. Imi imaginez o bunica durdulie, care in tineretile sale a fost una dintre cele mai frumoase femei. O femeie simpla, care ne trimite prajituri bune la fiecare sfarsit de saptamana. Dar nu e bunica. Si nici nu e durdulie. E una dintre cele mai tinere femei de varsta  mijlocie pe care le cunosc.

Eu. Nu de foarte multi ani, mama a devenit cea mai buna prietena a mea. N-o sa spun ca are toate toate calitatile alea pe care ti le-ai dori de la o mama, ca e cea mai moderna, cea mai indrazneata, cea mai dilie. Pentru ca ar fi inutil. Ea e intotdeauna mai mult de’atat. A stiut sa treaca peste incapatanarea mea si sa ma indrepte spre locuri drepte, lipsite de incurcaturi inutile. Si nu e necesar sa zic ca probabil, e cea mai importanta persoana din viata mea. Pentru ca de la ea am invatat cele mai multe lucrurile pe care le stiu. Pentru ca datorita ei sunt Eu.

Geo. Am un sentiment de ,,don’t wanna see”, de fiecare data cand imi aduc aminte de tristetea prin care trece. N-as putea sa inteleg. Incerc doar sa o incurajez. Ea, mama ei, isi intinde aripile ingeresti peste micuta ei copila. Probabil ca moare de ras de fiecare data cand Geo incurca itele. O pazeste de’acolo de sus, din inaltul cerului. Poate ca ea e cel mai sus. Am parte de o panica ingrozitoare cand ma gandesc la august, luna in care au cazut saci cu nisip de nicaieri. O luna inecacioasa, o luna in care Geo a ramas singura. O luna in care mi-am dat seama poate, cat de mult inseamna anumiti oameni pentru mine. Iar eu, stau si fumez din tigara mea interminabila intr-un fotoliu insensibil. Mi-ar placea sa fac ceva, insa nu pot. Am mainile legate. As vrea poate sa fiu mai aproape, sa nu ne mai desparta opt sute de kilometri. Sa pot s-o chem la cafea intr-un balcon plin de soare de toamna…

Mi-ar placea sa fiu Zana Maseluta pentru ea.

Ma intreb daca ar fi sa alegi un singur lucru, dintre toate lucrurile pe care le ai la indemana, ce ai alege. Eu as alege-o pe ea,pe mama, pentru ca are aceeasi ochi verzi ca si mine.

 

Advertisements

Paint_The_Sky_by_larafairie

Spune. De cate ori nu ti-ai dorit sa poti calatori in timp sa poti face multe dintre lucrurile pe care le-ai aruncat subit in sertarul cu bijuterii de lemn?

Uneori traiesti un prezent continuu in urma caruia culegi repercursiunile  asupra celorlalti. Asupra oamenilor la care tii. Dorintele tale se invart intr-un cerc curcubeic, plin de energii care-si trag sforile dupa bunul plac. Ma intreb ce s-ar fi intamplat daca…

Nu stiu de cate ori m-am intrebat daca regret ceva. Aproape niciodata. Evident. Poate pentru ca nu am simtit niciodata ca I didn’t do the right thing. Intotdeauna am plecat hai hui singura prin tara, fara sa-mi fie frica de calatori nepoliticosi sau oaspeti rautaciosi.

Ma enerveaza totusi ca indiferenta din noi ne face sa realizam anumite lucruri abia in urma unor evenimente care ne schimba perspectivele. Sentimentele.  Dupa moartea mamei Georgianei, am  ajuns acasa si-am cuprins-o pe mama strans in brate. Stiam ca e acolo. Pe obrajii rosii imi curgeau lacrimi de crocodil, desi nu aveam nici un motiv. Mama se uita la mine cu ochi mari, nestiind ce sa-mi zica.Pentru ca in astfel de situatii nici tu nu stii ce sa zici. Atunci mi-am dat seama din nou ca nu mi-as putea dori mai mult. Cred ca asta m-a schimbat. Si pe Geo a schimbat-o. Mult.

Ma intreb daca regret ceva din viata mea de liceu. Nu stiu daca mi-as fi dorit sa stau mai mult cu ai mei, dar faptul ca am locuit singura 4 ani mi-a restructurat solitudinea. Puternic. Am putut sa ma zbenguiesc singura prin casa. Mi-am lasat hainele imprastiate cu zilele, fara sa ma intrebe nimeni de ce. Am putut sa imi pastrez toate florile de la majorat.Timp de un an. Mi-am pus toate margelele si cerceii intr-un sertar.  Doamnei B ii placea la nebunie sa se uite acolo de fiecare data cand venea sa vada daca mai respir. Ne duceam micile intalniri de duminica in micuta mea garsoniera. Beam 3 in 1, pentru  ca eu eram o sursa inepuizabila, injuram vecinii, radeam ca disperatele si ne uitam la filme cu Milo. Uneori mi-as fi dorit sa fac mai mult de’atat. Insa nu prea stiu ce, pentru ca oamenii, oamenii conteaza mult pentru mine. Orasul, desi mic, cred ca ne-a linistit sufletele pentru o perioada. Ne-a invatat ca macar o data in viata sa nu ne fie rusine de ceea ce suntem, de ceea ce am devenit.

Mi se pare ciudat cand ma gandesc la ei. Baietii. Frumosi. Multi. Diversi. Cantareti. Chitaristi. Ciudati. Ingamfati. Inteligenti. Cruzi. Artisti. Violonisti. Jurnalisti sportivi. Oameni simpli. Oameni de care nu ai voie sa te indragostesti. Cel mai mult imi place ca am un instinct de o acuratete incredibila.

Imi pare rau doar pentru faptul ca uneori imi misuna furnici pe  limba. Imi pare rau ca m-am mutat cu ea. Faptul ca m-am incapatanat sa cred, mi-a distrus inima bucata cu bucata.Am stricat totul si mi-e dor. Amintirile  ma mananca uneori pe dinauntru. Indiferenta ne-a ucis probabil pe amandoua. Se intreba cu ceva timp in urma de ce oamenii dispar. Poate pentru ca si ea dispare fara sa zica niciodata nimic.Cred ca am crescut totusi. Sunt trista cand mi-e dor, dar imi revin prin autosugestie. Asa am facut tot timpul.

Nu stiu daca regretele sunt bune la ceva. Poate doar pentru un nou impuls. Pentru o restructurare. Pentru o insiruire de noi idei ce-ti traverseaza capul.

Se mai intampla vremurile intre noi?

can't save you

Cum ar fi sa cauti pe google un site gen,,www.moaradesuflete.com” prin care sa ai posibilitatea sa iti uiti de cutitul care tocmai ti s-a rasucit in rana si care sa-ti aline sufletul incarcat de povara nebanuita a bolovanilor ce iti omoara sentimentele?!

Iti amintesti papadiile carora le suflai puful cand erai mic pe un camp gol? Eu mi le amintesc perfect, pentru ca puf, au disparut. Momentul in care pierzi pe unul dintre  oamenii in care ai cea mai mare incredere si la care tii cel mai mult, e unul dintre acele momente in care strigatul dupa ajutor nu il mai aude nimeni.

Niciodata, nu am vazut o persoana mai puternica ca G. Si nu pentru ca e cea mai buna prietena a mea, ci pentru ca mi-a demonstrat ca suferinta poate fi aceeasi la orice varsta. Singura diferenta e cat de mult stai cu acel cineva, pana cand il pierzi si stii ca nu il vei mai vedea probabil niciodata. Pentru ca intotdeauna vrem sa o stim in Rai. Pentru ca uneori o sa iti vina un dor nebun incat crucile nu-ti vor alina durerea si nu-ti vor da sfaturi. Un dor crud, la o varsta frageda, la o varsta in care nebuniile ti se invart prin cap ca intr-un mixer incontrolabil. Te vei trezi probabil singur, intr-o mare de tacuti, fiecare cantandu-si linistit povestea. Deocamdata nu stiu cat de puternic trebuie sa fii intr-o asemenea situatie, stiu doar ca te consuma psihic mai mult decat orice. Pentru ca mama ta nu va mai fi niciodata acolo sa-ti spuna ce sa faci si pentru ca oricat de multe persoane dragi ai avea langa tine, nu va fi EA.Intr-un fel,  mama mea e si mama ei si invers. Pentru ca prima oara cand am fost la Baia –Mare m-a dus la gara si-a fost uber draguta cu mine. Pentru ca acum 3 saptamani am zis ca ne vedem curand prin plictiseala in care o ducea si pe G in fiecare vacanta. Si pentru ca de’acum incolo n-o sa ma mai astepte niciodata la gara si n-o sa ma mai intrebe ce fac.

Nu pot sa descriu in cuvinte ceea ce am simtit acolo. Pe ea, strangandu-ma in brate ca ultimul copil, pe mine cu inima sfasiata. Nu mi l-am imaginat niciodata pe tatal ei singur si nici pe ea dandu-mi un mesaj necrutator intr-o dimineata de miercuri.

La fel ca G, vreau sa stiu ca ii este mai bine acolo. Sus.

Cu sau fara EA, G stie ca o iubesc oricum si voi fi intotdeauna acolo. No matter what.

In alta ordine de idei, sunt absolut speachless