July 2009


andreas laszlo konrath,

Iasi-Cluj. Cu un tren care merita aruncat la cosul de gunoi. Si pentru ca am un noroc chior de fiecare data cand merg cu trenul, nici de data asta nu am reusit sa scap de oameni dubiosi. Inainte de gara din Cluj, domnul din margine imi coboara super bagajul si iese cu mine pe culoar. Imi zice ca sunt draguta si ca ar fi fericit daca as merge cu el in vacanta in Germania, ca imi plateste el calatoria, nu are nevoie decat de acordul meu. Il refuz categoric. Imi lauda accentul de ,,nemoldoveanca” si incearca sa se holbeze in ochii mei sa vada ce culoare au. Bleax, bleax. Desi nu par a fi cea mai sociabila persoana din lume( cu el), indrazneste totusi sa-mi ceara numarul de telefon, sa ma sune sa-mi zica cum e in Germania. Cobor in Cluj fericita ca nu voi avea parte de telefoane nedorite de la necunoscuti.

Mica mea escapada in acest oras mi-a dat un aer pitoresc si m-a facut pentru un moment sa ma simt mandra de originile mele. Urbanul din Cluj e minunat. Sper sa revin sa-i intregesc bucatile de puzzle.

Cluj-Razboieni. Cu un personal plin de unguri care se uita ciudat la tine daca nu stii maghiara. Acolo toata lumea doarme pe saci de dormit, pe banci sau pe unde apuca. Trenul spre Targul-Mures are intarziere, asa cum era si de asteptat. Prefer sa  mai adaug alte comentarii despre aceasta calatorie absolut oribila. Peisajul e groaznic iar de conditii nici nu mai incape discutie. Oricum, cel putin trei sferturi dintre calatori pleaca la Peninsula. E absolut imposibil sa nu ii recunosti.

Targu-Mures e un oras mare si curat, iar Weekend( Vichend), asa cum il numesc cei de acolo, e urias. Patru scene, corturi de tot felul peste tot. Desi nu ma stia decat din auzite, Marmo a fost cea mai draguta necunoscuta. M-am bucurat enorm cand m-am intalnit cu minunatii mei companioni din Brasov, cu care am si ramas pana la sfarsitul festivalului.

Prima seara a fost minunata, si ar fi fost perfecta daca as fi stiut ungureste. A fost nevoie s-o acostez pe Kinga pentru a-mi traduce ceea ce ungurul pe care tocmai il cunoscusem incerca sa-mi transmita. La Freedom Arena toata lumea era in delir. Ce m-a fascinat a fost momentul in care podeaua a inceput sa se zguduie de zbantuielile dansatorilor. Puteai crede cu siguranta ca esti intr-un  SF. In a doua seara Gojira a fost cel care ne-a placut cel mai mult. Desi pe noi puteai cu usurinta sa ne culegi de pe jos, pentru ca de curand ne transformasem in legume, el era acolo trup si suflet. E unul dintre cei mai energici oameni pe care i-am cunoscut, insa in acea seara mi se parea ca se misca de doua ori mai repede. Cat despre muzica lui, tot respectul.

La Parov Stelar, sambata, dupa cum ar spune Coco, am ,,lesinat de doua ori pe Chambermaid swing”. Am poza, am poza. Si-o sa ma laud cu ea.

Duminica a venit mult prea repede. Timpuri noi, tatuaje cu hena, Freestylers, Tankcsapda ( o trupa ungureasca despre care nu am auzit in viata mea, dar pe care toata lumea mi-a recomandat-o), Prodigy, care m-au dezamagit profound ( imi cer scuze in fata celor care sustin ca a fost cel mai tare concert ever, dar asta e doar parerea mea), Goldie ft MC Justice si Suie Paparude, care spre dezamagirea tuturor nu au avut o prestatie de doua ore, asa cum era programat.

In rest pot spune ca m-am simtit ca in reclamele de la televizor, cu mult prea multa lumea care sa incapa in acelasi loc. Am baut bere moca( pentru ca Cristina a facut karaoke iar cand moderatorul ne-a rugat sa o sustinem, Kalman ne-a omorat: ,,Ei sunt romani”), Cola, am fumat narghilea, am facut poze, ne-am tatuat, ne-am pictat, ne-am balacit  la strand si mi-am bronzat picioarele. Uneori m-am simtit  ca intr-o tara straina, pentru ca erau mult prea multi unguri( din nou) in acelasi loc.  Iar despre promovarea ungurilor, conflicte, facilitati pe care le au in defavoarea romanilor, prefer sa vorbesc cu alta ocazie. Am invatat totusi cum sa spun ,,nu inteleg ungureasca”.Haha.

In alta ordine de idei, mi-a placut, iar dezamagirea nu a fost chiar atat de mare pe cat ma asteptam sa fie( fara motiv). Ii multumesc mult lui Vlad ca m-a suportat atatea zile si  ma bucur ca si baietii din Brasov tin la mine, iar sustinerea de care au dat dovada m-a inmuiat.

Acum le cunosc si pe fete.

PS: o sa revin si cu ceva poze.deocamdata ma duc sa ma bronzez

lets_run_by_sabaiCaldura ma deprima. Uneori

Desi nu am timp nici sa iau o gura mare de aer pentru ca sunt pe drumuri non stop, in ultima perioada a reinceput perioada problemelor existentiale.

Cred ca am pur si simplu o mica obsesie in ceea ce priveste oamenii, insa deocamdata nu vad in asta o adevarata povara a gandirii rationale.

Mi-am amintit azi de oamenii pe care i-am cunoscut in ultima perioada. Multi.Diversi. Draguti. Morocanosi. Insensibili. Dragastosi.Grabiti.

Cred ca in categoria oamenilor grabiti pot sa ii includ pe cei cu care relatia ajunge intr-un punct maxim intr-o perioada in care soarele nu are timp sa-mi coloreze pielea.

Ce-mi scurteaza capacitatile neuronale care-mi provoaca zambetul pe buze, este faptul ca aceste relatii ajung la fel de repede intr-un stadium mort, inainte de vreme as zice eu. Urasc situatiile fugitive, pentru ca nu pot sa savurez intreg momentul. Ci pe bucati, incarcate de super emotie infantila. Si totul se termina brusc,ca intr-un film prost, in care ti-ai fi dorit sa vezi un alt final. O alta poveste impodobita in imaginatie.

Ma enerveaza ca oamenii se grabesc. Ca toata lumea se grabeste. Rapiditatea nu e atunci cand uiti de unde ai plecat, ci felul in care iti demonstrezi verosimilitatea. Pentru ca timpul iti decide necrutator soarta.

Probabil ca doar atunci afli cat de sensibil in credinte esti.

a2ab4248ef3c0d42600cec5292cd784d

,Am ajuns la Simeria cu o gramada cu ghiozdane si genti si permisii de intrare. Oroare. Ma enerveaza oficialitatile la culme, pentru ca de cele mai multe ori oamenii se uita ciudat la tine.

Muzica ruleaza, copilandri peste tot, skateri, rampi, corturi, soare si oameni care nu inceteaza sa vina. Bratari galbene, negre, rosii, albastre, verzi.  Cam asa se prezinta prima zi.

Eu nu fumez, insa am ramas in raza de ultraviolete a soarelui, cu o tigara in mana, scotand fum ca de la un furnal stricat. De pe banca de pe marginea zonei de skate, totul se transforma in delir iar timpul parea ca sta in loc. Soarele imi gadila picioarele, sunetul de skate nici macar nu il mai auzeam, iar curand muzica de la scena mica a inceput sa susure pe malul Strei. Dupa ce apusul s-a stins in umbra vulcanului, toata lumea parca a revenit la viata. Daca inainte parca toti se miscau in reluare, seara le-a vibrat energia. Pam pam. Bautura si muzica buna, socializare si necunoscuti, cam asa poti descrie pe scurt cele cateva ore de intuneric ale zilei de joi.

Replica zilei: ,,Buna. Tu esti Froggy de pe myspace?”. Am avut un zambet delicious pe sub mustati, dupa care am confirmat. ,,Buna. Sunt Froggy de pe myspace”.

,,For ma’ man Hazee”

A doua zi m-a toropit, si-am umblat tehuie jumatate de zi. Ba pe la repetitii la scena mare, ba la cea mica, ba pe la workshopuri. Ne-am asezat pe iarba la soare, si l-am ascultat doar doua ore pe  Rolly, pentru ca dusul ne astepta acasa.Inainte de dus insa, am trecut pe la fetele Beggar, unde mi-am pictat cateva insigne foooarte dragute. Si cel mai dragut a fost faptul ca nimeni nu s-a uitat chioras la desenele mele putin neintegrate in arta. Cand ne-am intors, am privit apusul din scranciob. Spre seara, ploaia mocaneasca nu ne-a impiedicat sa ne zbantuim in fata scenei. Grimelock a rulat puternic, si a fost cu siguranta senzatia serii, intrecandu-si limitele. Si nu zic asta pentru ca mi-a placut enorm de mult ci si pentru ca a reusit sa mobilizeze mai mult de 500 de oameni pe o ploaie torentiala. Mie una mi se pare un succes. Nu-mi amintesc nimic in rest, decat ca am adormit bustean, dupa mai mult de 48 de ore de nesomn.

,,Skate.Ploaia. Skate” asa a fost a treia zi, care i-a adunat pe toti impatimitii de senzatii tari in spatiul destinat celor care ruleaza cu placa. Nu pot sa zic ca nu mi-a placut, mai ales ca era pentru prima data cand galeria formata nu era partinitoare. In pasi de roti sarite, picioare luxate si Scribi, omul despre care toti spun ca e cel mai bun, totul s-a desfasurat perfect. Pentru ca oamenii care spuneau bancuri pentru 5 bani trebuiau sa ajunga in Cluj, Calin aproape ca nici nu s-a trezit. Nici macar nu i-a mai pasat ca niste necunoscuti tocmai ii parasisera cortul. Mi-au zis ,,Sarumana”. Seara am dansat in ploaie pana cand  mi-a ajuns apa la piele. Aveam o umbrela inflorata, totusi, care nu a trecut neobservata. La 6 jumatate dimineata de la scena mare muzica incepea incet incet sa se auda in surdina.

Dubstep, dubstep, dubstep.Si melodia celor trei zile de festival: In for a kill. Dubstep.

Tot la Summer Break am intalnit-o pe Alexandra,o fosta colega pe care nu am vazut-o de11 ani. Ne-am petrecut a treia zi impreuna. Mi-a zis ca eram nebuna cand eram mica si putin crizata. Dar trecand peste stangaciile inconstiente ale tineretii, acum incerc sa ma mobilizez. In bine.

Concluzia: exista.

pam

imi plac calatoriile. le ador chiar. cateodata ma enerveaza ca plec singura, hai hui.

nu stiu cum se face, insa toate plecarile mele de anu asta au avut repercursiuni asupra perceptiilor mele in ceea ce priveste tema prieteniilor. cunoscuti, necunoscuti, indivizi singulari.

never trust people. never. they’ll only hurt you.

ma enerveaza ca-mi consum energia cu oameni care  de cele mai multe ori imi demonstreaza ca nu merita. cateodata ma intreb daca ceilalti patesc la fel.

nu sunt mai egoista  ca ceilalti, desi cateodata tind sa cred  asta. capacitatea mea de a intelege anumite lucruri se izbeste de momentele in care situatiile ,,de criza” ajung in pragul in care-mi demonstreaza ca egoismul e cea mai buna solutie. cateodata.

oamenii mint.  imi mint sentimentele si credintele. ajung sa   ma mint cu minciunile lor.

nu-mi supraapreciez calitatile de persoana integra. insa incerc sa-mi pastrez cel putin pe linia de plutire, credintele.  imi vreau inocenta inapoi, si timpul, si ideile impartasite. si cadourile, si energia consumata si pachetele cu mancare.

m-am saturat de oameni prefacuti. de prefacatoriile celor mai intelepti. de prefacatoriile celor pe care-i crezi importanti, inteligenti sau remarcabili.

m-am saturat de cei care vorbesc fara sa fie intrebati sau de cei care vorbesc doar pentru ca se considera mult prea importanti pentru a nu fi in contact cu toata lumea.

ma enerveaza ca ma afecteaza, cand  unora nici macar nu le pasa.

cred ca sunt in perioada concluziilor. o sa incetez sa mai fac asta in momentul X.

02selector_02-600jody rogac

Mood: Distractable

Listening to: Adele-Tired

Ma fatai ca o nebuna pe scaunul de birou. E trecut de ora 12 si din nou, ca de fiecare data, nu am somn. Visez la cai verzi pe pereti , la dimineti cu soare care-mi bate in geam. Ploile au trecut si cred ca incep si eu sa-mi revin din amorteala care m-a blocat pentru mai mult de o saptamana.Ma enerveaza oamenii morocanosi si cei care mint. La culme. Ma enerveaza timpul.  Poate ar avea nevoie de o discutie separata, de cuvinte incurcate bine pentru a putea explica tot, insa nu mai am rabdarea sa-l descos.

Exemplu:

Pregatirile si entuziasmul inainte de decolarea spre un anumit loc sunt de o suta de ori mai intense cand momentul plecarii e aproape/ foarte aproape. Nu stiu de ce, insa de fiecare data imi traverseaza capul gandul ca acum sunt in momentul X in locul Y. Peste 5 minute voi fi in locul B. cel mai frustrant mi se pare faptul ca din acel moment, parca toate secundele trec mai repede, si-mi blocheaza bucuria.  Cateodata nu pot sa ma abtin sa nu analizez fiecare minut pe care il traiesc, insa deseori ma trezesc fara sa vreau fata in fata cu dezbaterea asupra timpului.

Ti s-a intamplat vreoodata sa vrei sa ai mai mult timp, mai mult, si mai mult, cel mai mult?

Ei bine, eu inca ma gandesc la o metoda brutala de’a fura timp si de a-l baga in sacul cu minunatii. Voi fi necrutatoare, promit.

Pentru ca niciodata nu simt ca reusesc sa surprind toate vibratiile momentului.


Festival LECUPO

Pentru cei care mai raman prin Iasi in perioda 6-12 iulie, pot participa la festivalul de arta stradala IASI PE STRADA, eveniment organizat de Asociaţia Lecupo Iaşi şi Asociaţia Interphaz din Franţa.

Scopul proiectului este revalorificarea spaţiilor publice din Iaşi prin organizarea de evenimente culturale şi artistice.

IAŞI PE STRADĂ a fost gândit ca o platformă pentru societatea civilă din Iaşi, o platformă de întâlnire unde coexistă toate generaţiile. În fostele republici comuniste, spaţiile publice, mult timp considerate ale statului, sunt rareori locuri de întâlniri, de schimburi, de libertate. În cele mai multe cazuri spaţiile publice nu sunt valorificate, iar utilizarea acestora este precară. Festivalul de artă stradală este o oportunitate ca fiecare cetăţean să investească, prin participarea la activităţi, în acest bun comun, reprezentat de spaţiul public.

În acest proiect sunt implicaţi artişti din Franţa şi România (Iaşi, Cluj, Timişoara) care vor susţine pe parcursul festivalului variate activităţi: teatru, muzică, dans, workshopuri graffiti, artă contemporană, trial bike, circ stradal (jonglerii, acrobaţii, fire show), iniţiative populare.

Programul evenimentului aici