Iti place sa iti prelungesti lungimea ochilor cu un creion, negru, magic, apoi ii dai stralucire cu un tus negricios.

Stiu, iti place sa te plimbi nopti intregi prin orasul pustiu, iti place sa-ti incepi diminetile privind rasaritul care se prelinge dintre munti, iti place sa ai mii de zambete in jurul tau. Oameni veseli.

Iti prelungesti lungimea ochilor cu un tus. O singura linie, iar dunga trasata este perfecta.

Se pleaca.

Mi-am construit un alt loc numai al meu. Imi place printre muntii Portugaliei, imi place sa pierd noptile pana la rasarit cu noii mei prieteni, imi place sa invat sa conduc, sa merg la karting, imi place chiar sa fiu trezita din somn cu o cana mare de apa. Imi place cand ne intalnim dimineata la cafea sau sa dansam pana dimineata  fara sa ne plangem. Imi place cand nimeni nu ma lasa balta, imi place ca fiecare e diferit, imi place ca exista diversitate. Imi place chiar si atunci cand trebuie sa merg dintr-un capat in altul al orasului cu sacosele in mana, sau cand nu reusesc sa gatesc nimic pe aragazul ala ciudat. Imi place cand oamenii imi retin numele si toti ma considera simpatica. Imi place cand mi se spune ca am accent irlandez. Imi place  cand ploaia ma curata de pacate, cand stropii de ploaie imi ajung pana la piele iar frigul imi intra in oase. Imi place cand ma duc in biblioteca cea galagioasa si pot sa gasesc nici un loc ,,al meu”, pentru ca toti au un loc al lor. Imi place chiar si atunci cand Traian tipa de pe geamul meu, imi place cand mi se inunda camera cu fum de tigara. Imi place cand pot sa dorm jumatate de zi fara sa am nici o remuscare. Imi place cand vorbim la telefon, sau cand gatim impreuna, sau cand bem sticle intregi de vin fara ca alcoolul sa ni se incurce cu sangele. Imi place sa merg la ladies’ night, jardim, ArtBaro, Soda sau UBI. Imi place cand stau cu el la povesti si pot sa-i admir in ochi pasiunea cu care povesteste chestii, pasiunea cu care canta la contrabas, imi place sa ii aud cantand la chitara, fado. Imi place sa-i incalcesc zulufii sau sa-i sarut buzele arse de soarele oceanic.  Imi place ca ma numesc Erasmus, ca m-am schimbat, ca am colegi nebuni, ca sunt urmarita de camera de luat vederi.

Imi place ca pe usa mea scrie Alexandra.

Iei un disc demachiant si stergi cu grija tusul care iti prelungeste coada ochiului. O vezi cum dispare treptat. Ti-ar placea sa poti sa o desenezi din nou, la fel de perfecta.

S-a terminat!

andreas laszlo konrath,

Iasi-Cluj. Cu un tren care merita aruncat la cosul de gunoi. Si pentru ca am un noroc chior de fiecare data cand merg cu trenul, nici de data asta nu am reusit sa scap de oameni dubiosi. Inainte de gara din Cluj, domnul din margine imi coboara super bagajul si iese cu mine pe culoar. Imi zice ca sunt draguta si ca ar fi fericit daca as merge cu el in vacanta in Germania, ca imi plateste el calatoria, nu are nevoie decat de acordul meu. Il refuz categoric. Imi lauda accentul de ,,nemoldoveanca” si incearca sa se holbeze in ochii mei sa vada ce culoare au. Bleax, bleax. Desi nu par a fi cea mai sociabila persoana din lume( cu el), indrazneste totusi sa-mi ceara numarul de telefon, sa ma sune sa-mi zica cum e in Germania. Cobor in Cluj fericita ca nu voi avea parte de telefoane nedorite de la necunoscuti.

Mica mea escapada in acest oras mi-a dat un aer pitoresc si m-a facut pentru un moment sa ma simt mandra de originile mele. Urbanul din Cluj e minunat. Sper sa revin sa-i intregesc bucatile de puzzle.

Cluj-Razboieni. Cu un personal plin de unguri care se uita ciudat la tine daca nu stii maghiara. Acolo toata lumea doarme pe saci de dormit, pe banci sau pe unde apuca. Trenul spre Targul-Mures are intarziere, asa cum era si de asteptat. Prefer sa  mai adaug alte comentarii despre aceasta calatorie absolut oribila. Peisajul e groaznic iar de conditii nici nu mai incape discutie. Oricum, cel putin trei sferturi dintre calatori pleaca la Peninsula. E absolut imposibil sa nu ii recunosti.

Targu-Mures e un oras mare si curat, iar Weekend( Vichend), asa cum il numesc cei de acolo, e urias. Patru scene, corturi de tot felul peste tot. Desi nu ma stia decat din auzite, Marmo a fost cea mai draguta necunoscuta. M-am bucurat enorm cand m-am intalnit cu minunatii mei companioni din Brasov, cu care am si ramas pana la sfarsitul festivalului.

Prima seara a fost minunata, si ar fi fost perfecta daca as fi stiut ungureste. A fost nevoie s-o acostez pe Kinga pentru a-mi traduce ceea ce ungurul pe care tocmai il cunoscusem incerca sa-mi transmita. La Freedom Arena toata lumea era in delir. Ce m-a fascinat a fost momentul in care podeaua a inceput sa se zguduie de zbantuielile dansatorilor. Puteai crede cu siguranta ca esti intr-un  SF. In a doua seara Gojira a fost cel care ne-a placut cel mai mult. Desi pe noi puteai cu usurinta sa ne culegi de pe jos, pentru ca de curand ne transformasem in legume, el era acolo trup si suflet. E unul dintre cei mai energici oameni pe care i-am cunoscut, insa in acea seara mi se parea ca se misca de doua ori mai repede. Cat despre muzica lui, tot respectul.

La Parov Stelar, sambata, dupa cum ar spune Coco, am ,,lesinat de doua ori pe Chambermaid swing”. Am poza, am poza. Si-o sa ma laud cu ea.

Duminica a venit mult prea repede. Timpuri noi, tatuaje cu hena, Freestylers, Tankcsapda ( o trupa ungureasca despre care nu am auzit in viata mea, dar pe care toata lumea mi-a recomandat-o), Prodigy, care m-au dezamagit profound ( imi cer scuze in fata celor care sustin ca a fost cel mai tare concert ever, dar asta e doar parerea mea), Goldie ft MC Justice si Suie Paparude, care spre dezamagirea tuturor nu au avut o prestatie de doua ore, asa cum era programat.

In rest pot spune ca m-am simtit ca in reclamele de la televizor, cu mult prea multa lumea care sa incapa in acelasi loc. Am baut bere moca( pentru ca Cristina a facut karaoke iar cand moderatorul ne-a rugat sa o sustinem, Kalman ne-a omorat: ,,Ei sunt romani”), Cola, am fumat narghilea, am facut poze, ne-am tatuat, ne-am pictat, ne-am balacit  la strand si mi-am bronzat picioarele. Uneori m-am simtit  ca intr-o tara straina, pentru ca erau mult prea multi unguri( din nou) in acelasi loc.  Iar despre promovarea ungurilor, conflicte, facilitati pe care le au in defavoarea romanilor, prefer sa vorbesc cu alta ocazie. Am invatat totusi cum sa spun ,,nu inteleg ungureasca”.Haha.

In alta ordine de idei, mi-a placut, iar dezamagirea nu a fost chiar atat de mare pe cat ma asteptam sa fie( fara motiv). Ii multumesc mult lui Vlad ca m-a suportat atatea zile si  ma bucur ca si baietii din Brasov tin la mine, iar sustinerea de care au dat dovada m-a inmuiat.

Acum le cunosc si pe fete.

PS: o sa revin si cu ceva poze.deocamdata ma duc sa ma bronzez