Indigo


Pentru ca diminetile tale sa fie mai insorite

90Se pare ca toata lumea se  simte cam singura in ultima perioada. Toata lumea are nevoie de o reconstructie a propriei personalitati, de un inceput care sa-l restructureze pe vechiul ,,eu”. Calatoriile din vara asta  m-au facut sa imi dau seama cat de singura sunt si cat de ineficienta in concordanta cu planurile pe care mi le facusem. Zambesc totusi, indragostita de vreme si de iubirea care imi da tarcoale.

Ov spune ca nu mai este ,,nimicspecial” si probabil ca si el are nevoie macar de un moment de reculegere a ideilor care i-au fost frumos desenat in liceu.

Betty a plecat si ea cu gandurile sale impachetate bine. Vrea sa locuiasca singura in garsoniera ei si sa nu mai depinda de nimeni.

S se  muta peste cateva zile in Olanda. Cand am avut nevoie de cineva, ea a fost singura care mi-a redat increderea in mine. Stiu ca va reusi sa treaca peste perioada ,,imi este dor” si ,, nu o sa pot sa fac asta”. O sa merg la ea si-o sa vina la mine. O sa fiu acolo cand o sa aiba nevoie de mine. O sa mergem in Porto si in Amsterdam.

Ultimul an mi-a furat  aproape tot ce iubeam mai mult. Fericirea care mi-a calatorit prin oase de’a lungul a patru ani. Primul an de facultate m-a schimbat si mi-a dat multe lectii. De viata. Si nu  stiu daca acum pot spune ca apreciez mai mult ce am insa cu siguranta pot sa lupt pentru mai mult. Anul asta nu mi-a pasat de note.  Nu cred ca am invatat care imi sunt limitele, poate pentru ca inca nu am ajuns la ele. Unde e punctul maxim de intersectare a puterilor a dorintelor si a realitatii, nici asta nu pot sa spun.

Stiu doar ca de cele mai multe ori mi-e bine, desi sunt incapatanata si nu vreau sa recunosc asta. Sunt totusi oameni care ma iubesc pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce vreau sa devin sau pentru ceea ce am fost. Cred ca uneori nu mai este nevoie de nimeni care sa te impinga de la spate. Pentru ca tu esti singurul care poate lua cele mai bune decizii pentru tine.

Memory_Lane_by_RobbyPDimineata cu soare ingandurat.

Orasul e ud. Aseara a plouat si din copaci inca mai picura cate un strop de roua. Geamul camerei tale sta deschis de aseara. Deschizi ochii, tragic aer in piept si te imbraci, fara sa pierzi mai mult de 10minute in fata oglinzii.

Pasesti somnoros pe pavajul ingrijorat. Incarcat de praf. Simpatizand racoarea ce te ademeneste din prima. Coltul blocului gri, e incarcat de gunoaiele care-ti penetreaza simtul olfactiv.

Orasul obosit revine la viata. Lumina difuza a diminetii iti bate in fata. Pasarela e plina de oameni, care mai de care mai grabit, ingrijiorat, haotic, zbenguit, treaz. Traficul e incarcat de injuraturi. Tramvaiul abia mai ajunge in statie, si cu bagajele in mana  te repezi prin multimea de oameni sa ajungi primul. Controlorul are fata de maniac. Nu stiu de ce, dar iti dai seama din prima ca e el. Vinovatul din tine se piteste. Sunetul huruitor seamana cu cel al trenului. Ti-ar fi placut sa fie un metrou in schimbul acestei masinarii ruginii.

Au inflorit copacii totusi. Picatura de ploaie care se piteste pe fruntea-ti, iti aminteste de lenea care-ti domina osul drept. Ochiul iti palpaie, picioarele abia se misca.

Desi orasul reinvie sub egida timpului, esti trist. Astazi ai parte de o tristete care seamana cu un adevarat sentiment de cruda marginalizare. Esti trist. Daca unii ar incerca sa compare sentimentul tau cu unu deprima(n)t, incearca sa-i explici ca tocmai a ajuns in pragul confuziei. Nu e o zi buna de dormit, pentru ca ai mult prea multe ganduri care-ti macina enegia magnetica a creierului.

[….] Ploua din nou. Intri in casa morocanos, ingandurat, imbibat cu idei udate de ploaia rece. Umbrela a luat-o vantul. In loc de dusul fierbinte care te linisteste, fii rabdator cu timpul. In ciuda sperantelor, totusi, vor veni toti sa-ti spuna ca va fi bine. In loc de nelamuritele, lungile prelegeri, fii sigur ca esti singurul care poate.

Schimba.

Ceva.

As spune ca e cazul sa iti iei ceasca de cafea si sa te cocotezi in balansoarul de pe balcon. Sa lasi ploaia sa-ti alinte simturile, sa nu te mai incrunti, si sa savurezi mirosul de nicotina si cofeina.

Ai grija la lilieci.

friends2

Mi-ar fi placut sa cred ca mica mea obsesie cu si despre ,prietenie” ar fi putut deveni realitate mai devreme sau mai tarziu. Intotdeauna mi-a fost greu sa-mi dau seama cine e si cine nu e. Timpul m-a invatat ca oamenilor le place sa surprinda, si probabil  ,,incompetenta” de care dau dovada cand e vorba de relatii interumane, vine tocmai din aceasta dorinta nemasurata de a schimba ceva. Nici nu stiu ce ma doare mai tare, tradarea sau dezamagirea de dupa. As fi vrut sa cred ca vor fi acolo pentru mine fara sa fiu nevoita sa ma schimb, sau sa ma prefac ca sunt altceva. Desi cliseistica fraza, oamenii care te accepta, sunt oamenii care stiu cine esti si de ce esti cine esti. Sunt oamenii care nu-ti vor cere niciodata sa te schimbi. Vreau sa stiu cine nu te va judeca niciodata pentru increderea prosteasca pe care o acorzi evenimentelor.

Nu stiu baietii cum sunt, insa din punctul de vedere al unei fete, unele chestii conteaza. Fetele gasesc  sursa de inspiratie in orice. Placerea unui  baiat de a barfi cu prietenul lui, nu va fi niciodata mai mare decat a unei fete. Cumparaturile nu sunt la fel de incitante daca nu o ai pe ea alaturi, iar serile deprima(n)te n-o sa fie  mai vesele daca nu stati pe balcon la o cafea. Apus de soare. Fetele mi-au daruit totul. De la sfaturi, plansete in nopti nedormite, pana la  zambete, chitcaieli, bilete in ora de franceza, rasete pe sub banca, serii de mim duminica in parc, popcorn , chips, haine imprumutate, lipstick, carti, rasarit la mare, discutii interminabile pe mess, de peste hotare, cadouri la sfarsit de vara, bronz, imbratisari si iluzii. Iluzii iluzorii. Momente pe care nu le regret insa de care-mi va fi intotdeauna dor. Si-as vrea sa stiu unde am gresit, ca sa ma pot corecta pe viitor.

Daca prieteniile intre genuri diferite se intampla sa fie adevarate, imi place sa cred ca e verosimil ceea ce se intampla. Dintr-o pura coincidenta probabil, am incredere mai mare in baieti decat in fete. Poate pentru ca ei  sunt sigura ca o sa ma traga de maneca cand o sa iau decizii prostesti. Ea va gandi ca o fata. Ca o fata gandesti si tu. Barfele cu baietii sunt incitante. Sunt o adepta a acestui tip de ,,destainuire”. In acest fel,  am invatat multe detalii masculine gandite, pe care nu le-as fi putut dobandi altfel.

Probabil in urma unor intamplari frustrante , prieteniile dintre ,,ex-es” nu (prea) functioneaza, cel putin in perioada imediat dupa. Nu-ti face placere sa cunosti toate detaliile care-i fac viata siropoasa. Desi imi plac picanteriile, nu vreau sa stiu de ce m-a parasit sau de ce-i plac mai mult unele femei decat altele. Sunt autista. Noi fetele, cel putin, ne dorim sa pastram o anumita aura a unei bune relatii cu acel el. Momentele in care nu te mai considera decat o amica sunt negresit printre  acele momente in care iti doresti sa-ti fi auzit prostiile dinainte, pentru ca mai apoi sa nu le mai repeti interpretativ. Pline de subtilitati.

Prieteniile virtuale au devenit prietenii reale in cadrul socializarii in retea. Eu cred ca functioneaza, si-mi place sa-i cunosc in prima instanta, purtand acest val al iluzionismului. Pentru ca  lumea virtuala in care va intalniti poate fi considerata o forma de magie. Credibila in cele din urma. Concreta. Singura in care am reusit sa am incredere, mi-a povestit despre drumurile cu trenul, despre iubire, mi-a fost alaturi cand mi-a fost mai greu, mi-a trimis baloane de sapun din tragicul situatiei ei. M-a cules de la gara. Mi-a demonstrat ca exista si ca poate fi.

Geniile nu exista. Am aflat si asta

Ps: thanks Athe.

Te crezi puternic?Ai impresia ca nimeni si nimic nu sta in calea viselor tare invincibile?Prietenul tau imaginar va fi primul care iti va narui primul vis, si urmatorul , pana cand castelul tau  iluzionar se va prabusi chiar in fata ta, fara ca tu sa poti macar sa scoti un sunet. Uimit de rapiditatea cu care tot ce ai cladit in minute de ani se izbeste zgomotos pe asfaltul infierbantat de iluzii.Te intorci . Prietenul tau imaginar nu e aici.

Minunatul tau companion te suna. Rar. As vrea sa spun des. Nici macar  in cele mai importante zile, minutele care conteaza pentru tine cel mai  mult, nici atunci nu va izbuti sa lase totul la o parte si sa vina. Aici

Au fost zile cu soare in care hoinareati impreuna pe strazile orasului, sau sorbeati in balcon cafea dupa cafea. Spargeati pungi, va preumblati. Tineati unu la altul.Promiteati ca anii nu va vor desparti iar lumea va fi mai buna. Nu conta cat de important vei  fi devenit pentru ceilalti, pentru ca oamenii in care te-ai increzut cel mai mult au promis ca vor fi acolo intotdeauna.Nu te-ai  fi gandit niciodata ca  unul dintre cei mai importanti oameni din viata ta nu isi va asuma responsabilitatea despartirii.Cel putin.

Prietenul tau imaginar nu e nici macar o broasca autentica. Are anumite caracteristici ,dar tinde sa semene cu altceva.

Lacrimile inchise intr-un plic marginit de gheare , si-au pierdut existenta in momentul in care  ati gasit punctul mort.Ideile impotmolite in micul tau creier nu mai au capacitatea de a sistematiza rationamente perfect valabile. Reconstituirea nu e cel mai indicat lucru.

Sa fii fericit!

Verde crud.E de un verde crud pe care vreau sa il cuprind.

E mingea pe care o umflam cu atata daruire pentru a fi sigura ca va capata marimea potrivita puterii vantului.

Vine primavara. Cu alei dezghetate si cu flori. Ma dezgheata din nemurirea zdruncinata in care ma aflu. As putea  doar sa pun capul pe perna moale  si plina de vise. Primavara ma imbie cu mirosuri surzi. Imi arata nevazutul si ma poarta spre nori. Am o umbrela magica construita din pene. Colorata de unghii hazlii.

E toamna iar. Alerg de mana. Cu tine. Cu marea.cu noi. Stropii ma ingroapa de vie si ma face sa  imi doresc cucerirea pupilei. Tocmai s-a mutat intr-un balcon de la etajul 3.nu vrea sa se decida asupra metodelor de comunicare.  Are un tei in fata geamului si ii place sa se dezmierde  cu sunetele plapande ale frunzei.  E indragostita de chiuveta, iar convingerea  de care da dovada e  uluitoare.  Ma mira dedicatia sa. In trecut, inainta lenesa dintr-un ochi in celalat. A devenit energica si poarta si un nume legat de un papion. E muzician si canta serenade.

Vara ma leaga la ochi. Caldura ma orbeste si contribui doar cu sufletul la miscarea gravitationala. Marea ma iubeste, nisipul  imi gadila simturile.  Valul ma ineaca iar soarele ma coloreaza frumos. Vacanta e in mainile mele. O bag intr-o plasa cu flori. De camp. Sunetul se aude din departare. Rasare soarele  iar stiloul meu colorat o ia razna. Alearga bantuit de o calimara verde. Si-a cumparat ceas   si asteapta  minutul trecator.

Iarna inghet instantaneu. A murit de mult iar cafeaua  o inlocuieste.  

 Imi vreau veselia inapoi. Si pe mine.

E verde crud. E plasa care te inghite si soarele in care te oglindesti.Sunt eu,  ochiul prevazator