tumblr_kq3i533Dct1qzrvo0o1_500

Imi simt mintea alba ca o foaie de A4. Nu mai pot sa gandesc in concordanta cu asteptarile celorlalti si cred ca asta imi frustreaza orgoliul. Cateodata cred ca o sa capitulez cu capul dormind pe tastatura intotdeauna plina de praf. N-o sa mai visez cu ochii intre deschisi. Stau cu castile in urechi de o perioada buna de timp. As vrea sa nu mai aud nimic ca sa am timp si pentru mine.

Mi se pare ca ma cufund in gropi pline de idei care abia asteapta sa iasa la suprafata, insa sunt BLANK.  Ma simt un gandac aflat in umbra unui pietroi gata sa il striveasca. Azi toata lumea doarme. Ai mei dorm. Eu sunt iarasi insomniaca.Becul din fata geamului are tendinta de a ma orbi, insa strada e goala. Atat de goala incat mi-as dori sa nu-mi mai aud tipetele din cap. Am chef sa fumez o tigara.

Stiu ca am idei frumoase, colorate, adanc inradacinate in micul meu creier. Mi-ar trebui o penseta ca sa le scot. Fir cu fir. Deocamdata panica imi ingusteaza timpul. Aspiratiile. Energia. Claritatea gandirii.

Timp. Incapatanat. M-as parjoli zilele astea intr-un hamac. Sa-i las pe altii sa-mi rezolve problemele. Sa nu-mi pese. O sa vina toamna cu frunze triste.

Astazi n-am reusit decat sa-mi strang hainele de pe sarma. Sa le impachetez frumos si sa le bag in geamantan. Una peste alta. Vreau o pauza. Probabil o noua vacanta.

Curand o sa ma intorc in orasul care ma deprima.

3889542186_d11ce225fe_bMood: not even curious

Listening to : Silent Strike-Alb

Sunt rece ca o musca intinsa pe masa. Lovita cu cruzime de paleta care a nimerit-o fix pe spinarea-i usuratica. Nimic nu ma mai doare.

Mi-as putea ajusta fata de geamul pe care tocmai l-am inchis. Stau cu ochii tintiti la tavan.  Tantarii mi-au dat navala in acest inceput de toamna. Totul pare a fi asa de pustiu.Frunzele au disparut. Toata lumea  a disparut. Intr-un balon de sapun.

Am chemat-o pe Geo pe la mine sa ne facem unghiile. Stiu ca nu se stramba si-i place. Ne era dor sa stam impreuna. Numai noi doua. Azi dimineata ne-am baut cafeaua. Si-am stat la povesti.

Ceva se intampla. In  ultima perioada toata lumea pare a fi draguta. Imi creste entuziasmul eului. Zambeste pe sub maneca, fara sa il vada nimeni. Complimentele in ajuta sa creasca. Intotdeauna se intampla asa.

Poate ar trebui sa incep si eu sa fur muzica de pe youtube. Desi urasc pirateria. Oamenii care nu au propriile lor idei. Oamenii care nu spun nimic. Oamenii care fura tot ce pot sa-ti fure. Inima. Ideile. Capul. Mintile. Sufletul.

Cred ca e frumos sa reusesti sa-ti transcrii gandurile atunci cand nu esti sub influenta muzicii. Sa nu-ti cante melodii triste, vesele, haiducii. In casti.

Intr-o zi vom disparea cu totii. In ceata. Poate ne va canta cineva la pian. O sa adormim pe-un camp verde.Orasul va ramane in spate. Orgiile, muzica, calatoriile, bicicletele, masinile, oamenii. Se vor face praf.

Uneori, imi pierd ideile in vise. Alearga de nebune printre prafuri halucinogene. Cand ma asez in fata tastaturii, literele incep sa se incurce una pe cealalta. De parca nu le mai place ordinea.  Cateodata toti ne dorim ceva mai bun. Ciocolata. O prietena mai buna. De parca traim intr-o fuga continua spre infinit. Cateodata ma intreb daca am evoluat. Daca evoluez vreodata. Daca ma indrept spre ,,undeva”. Spre ceea ce vreau eu. Nu spre ceea ce vor altii. Nu spre dorintele altora.

Nimic nu ma mai multumeste.

Cateodata ma intreb daca Portugalia e mai frumoasa.