September 2010


Nu de mult am aflat despre caravana reducerilor MiniPrix care calatoreste prin tara. Weekendul asta ajunge si laBotosani. So guys watch out!

Imi placea sa ma duc la MiniPrix prin Bucuresti, pentru ca niciodata nu plecam cu mana goala. Acum sunt mai aproape de noi cei care nu prea avem sansa sa ne plimbam prea mult, iar daca nu, puteti sa trageti cu ochiul putin pe net. De data asta eu am ramas cu ochii la o pereche de balerini, si desi vine toamna, pur si simplu nu pot sa ma abtin. Haha

Spor la cumparaturi!

Da, mai sunt vreo două săptămâni. Mi se păr nesfârşite, pentru că entuziasmul pe care l-am căpătat nu mi-l mai poate lua nimeni.
Împachetez şi despachetez de un milion de ori, ca să fiu sigură că îmi încap toate chestiile pe care le vreau şi trebuie să le iau.  Acum o să fiu pe cont propriu. Vreau să fiu sigură că o să am tot ce îmi trebuie, că n-o să-mi dau seama iar la aeroport că mi-am uitat placa de păr pe biroul din camera sora’mii.
Uite de’aia mi-e dor de Erasmus.  Pentru că nimeni, nu te-ar fi refuzat niciodată cu nimic.  Aici, prietenii mei se pierd în ceaţa de dimineaţă.  Sunt oameni totuşi, care mă caută şi cu care ies la cafea ocazional.  It feels soo fucking great, pentru că în ultima vreme n-am prea avut parte de momente din astea liniştite, în care să pot să-mi beau cafeaua negandindu-mă că mi-au mai rămas doar 10 minute până pleacă următorul autobuz.  Ciudat, acum vreau să mă  văd cu foarte mulţi cunoscuţi( mi-e tare dor de Opinisti) însă când m-am întors din ţara nu aveam chef să văd pe nimeni.  Sunt oameni care mă surprind în fiecare zi, însă cei care rămân acolo întotdeauna  mă fac să zâmbesc şi să merg în continuare.
Şi dacă mă întrebaţi dacă mi-e frică, o să zic DA, mi-e frică de mor. Pentru că vor fi o grămadă de chestii pe care va trebui să le înfrunt, pentru că voi fi singură într-o mare de necunoscuţi.  Însă cred că that’s the fun of it.  Să călătoreşti în timp, pe glob, peste tot, să cunoşti oameni, să le ştii obiceiurile de dimineaţă şi tradiţiile de Crăciun. Să ştii de ce beau cafe, galhao sau galhao escuro.

Abia aştept Crăciunul, pentru că deşi nu o să fiu cu ai mei acasă o să fiu cu alţi oameni drăguţi pe care nu i-am văzut de foarte mult timp.  Oameni care îmi dau o energie din aia debordantă. Cred că am avut parte de mai multe evenimente care trebuiau să mă pună la încercare, însă dacă Cambridge-ul din liceu, examen pe care mi l-am dorit mult, nu mi-a dat şansa să dau the best of me, acum am luat-o de la O  singură şi-o să am şansa să demonstrez multe. Mie, celorlalţi.  Deocamdată aştept să văd dacă am făcut cea mai bună alegere.
Şi da, mai sunt vreo două săptămâni.


Mi se inmoaie inima cand vad rasaritul de pe balconul PAC-ului si pot sa imi fumez tigara linistita.

Dimineata, la rasarit, mi-am amintit de toate lucrurile nebune care mi s-au intamplat in ultima jumatate de an. Faptul ca am ajuns intr-o tara absolut minunata, noii mei prieteni, rasaritul pe care pot sa il vad in fiecare dimineata fara sa imi fie frica ca se va uita cineva ciudat la mine, calatoriile, zambetele, noptile nedormite, alcoolul, UBI.

Mi se rupe o  bucata de inima de fiecare data cand imi amintesc de toate momentele care m-au facut sa nu imi pese, de momentele in care m-am implicat trup si suflet, de oamenii pe care i-am avut langa mine, de Porto, Coimbra, de PAC, de Erasmusii mei.

M-am schimbat. Erasmus te schimba. E pur si simplu cea mai frumoasa perioada din viata ta.  Fara indoiala. Pentru ca nu ai nici o grija, pentru ca ajungi sa fii prieten cu oameni pe care nu ii placeai deloc, ajungi sa iti spui secretele unui strain, pe culoarul din spatele caminului.  Ajungi sa imparti fumul tigarilor  cu cei mai ciudati oameni.  Ajungi sa stai in spital la coada cu orele. Ajungi sa inveti o noua limba, sa razi de colegul tau de camera, sa va certati, sa gatiti impreuna in bucatarie, ajungi sa il vezi pe ronaldo,  fanfara cantand in jardim,  comunismul care inca isi mai pastreaza traditia, ajungi sa vezi oameni lipsiti de griji, oameni care iti spun calma de fiecare data cand ai o problema.

Portughezia e nebuna.

Portugal

Dacă viaţa mea căpătase o altă perspectivă când m-am mutat în PT, de când m-am întors în ţară toate sunt pe dos, sau mai exact timpul e într-o isterie totală. Viaţa socială, politică şi orice mai vreţi voi.

Mi-am început depunerea actelor pentru al doilea stagiu erasmus( Erasmus Practice), stagiu pe care îl voi face în semestrul I al anului III, tot în Portugalia. De data asta voi merge în Porto, la VICE Portugal.  De fiecare dată când mă gândesc la asta, îmi amintesc cât de drăguţ e să zbori deasupra norilor, să crezi că pluteşti în cremă de ciocolată, şi-mi imaginez cât de frumos e să trăieşti într-un oraş pe care toată lumea îl iubeşte, cum e să-mi port rochiţele colorate, sau  să respir aer oceanic în fiecare zi. E ciudat pentru că înainte îmi doream foarte mult să rămân în România, acum însă nu-mi doresc sa plec pentru că aici e rău, ci pentru că Erasmus mi-a oferit o altă perspectivă asupra vieţii, alte şanse de care încerc să profit cât mai pot.

Ce-a însemnat Erasmus pentru mine în cele din urmă? În afară de faptul că mi-a oferit cele mai nebune momente din viaţa mea, mi-a oferit prieteni minunaţi, călătorii inedite, poze care au imortalizat cele mai frumoase clipe, soare arzător, multe zâmbete, multă dragoste. Nu ştiu cât de intens am reuşit să trăiesc fiecare clipă, însă mi-am dat toată silinţa, pentru că într-adevăr este o experienţă unică în viaţă. Atunci ai ocazia să-ţi dai seama cine eşti cu adevărat (dacă îţi faci timp pentru asta), cât de adaptabil eşti, cât de bine reuşeşti să descurci pe cont propriu, fără părinţi, fără prieteni, într-un mediu total diferit de cel care în care ai crescut, cu care ești obişnuit. Erasmus m-a făcut îmi dau seama că nu trebuie să locuieşti cu cel mai bun prieten pentru a fi fericit, că nu trebuie să depind de nimeni ca să îmi ating scopurile, mi-a dat şansa să văd cât de frumos e când lucrurile la care visezi de mult timp ajung să devină realitate. Erasmus îţi arată cât de frumos e trăieşti într-un mediu cu oameni internaţionali, oameni de la care poţi sa înveţi foarte multe lucruri într-un timp foarte scurt. Erasmus te lasă să te bucuri de cele mai scurte şi neinteresante momente, pentru că la un moment dat toate ţi se vor părea importante. Erasmus îţi arată ca poţi să fii haotic în foarte multe contexte, pentru că acolo ai ajuns pe tărâmul a ,,orice e posibil”.

Poate că Portugalia nu e cel bun loc îţi faci erasmusul, pentru că nu e la fel de faimoasă ca Franţa şi Parisul ei, ca Germania şi Berlinul, Spania şi Barcelona, ca Grecia şi Atena, însă are farmecul ei, are praful ăla înnecacios de care uneori ţi se face dor, are cel mai mare pod din Europa, cel mai mare outlet şi cel mai mare oceanariu, are ocean, plajă, oraşe drăguţe, autostrăzi lungi şi încurcate, petreceri, quiema das fitas, semana academica, tunas, fado, pasteis de nata, pasteis com carne sau bolo com chocolate. Potugalia îţi dă posibilitatea să fii calm şi să te bucuri de pasteis de nata sau de cervaja, nu te pune pe fugă, nu îţi creează prea multe probleme şi te lasă să râzi cu poftă de câte ori ai chef. Îţi arată că dragostea portugheză nu se împarte în mai multe persoane şi că sentimentele ajung să îţi străbată tot corpul.

Mă bucur că am un steag minunat semnat de cei mai importaţi oameni pentru mine, am pahare semnate în portugheză, am suveniruri şi amintiri frumoase. Vor rămâne întotdeauna acolo pentru mie.

Nu îmi pare rău pentru nimic. Şi sunt sigură că noua noii mei prieteni, chiar şi vechii portughezi de care m-am despărţit nu demult, sunt oamenii care mă vor lasă să-mi părăsesc fiţele acasă şi să mă bucur de tot ce e posibil. Pentru că ei sunt mult prea nepăsători că să se îngrijoreze pentru lucruri inutile.

Azi am căpătat un entuziasm nebun.