December 2009


Dragostea asta parca i-a napadit pe toti. Pe strada, in autobuz, tramvai sau metrou.

Stai linistit la masa ta din locul ala urias, unde totul e sclipitor. Ai un aer boem. Iti musti in mod permanent buza de jos, fara sa-ti dai seama de ce.  Iti dai imediat seama de ce, si apoi iti apar gropitele din obrajii tai rosiatici. Iti intinzi spatele a-lene si casti cu gura pana la urechi. Nu s-a uitat nimeni. Ei, de mana, in stanga si in dreapta. Isi spun cuvinte de amor, de somn sau de ce vrei tu sa intuiesti. Iti place sa te uiti la toti oamenii aia ciudati , in-dragostiti  si carora poti sa le alcatuiesti scenarii dintre cele mai intresante.

Uneori te-ai putea intreba de ce iti mai irosesti fenomenalele minute de existenta puerila, cand ai putea foarte bine sa-ti exersezi talentul pe minunatul tau creier.

M-am indragostit de el acum un an. Mi se pare cea mai inteligenta persoana pe care am cunoscut-o. Are un aer boem. Nu e la fel ca ceilalti. Nu are parte de acea limita a simtului comun, ci reintregeste in fiecare zi pagini de puzzle a unor carti importante. Nu e savant, dar probabil va ajunge intr-o zi unul. Calatoreste mult  si imi place sa vad prin ochii lui acea mireasma a primaverii, a verii si a iernii, imi place sa vad locuri nemaintalnite, frustrari acoperite de mizerabile dorinte. Imi place sa-l aud cum  povesteste. Intamplari importante din viata unor oameni nesemnificativi. Intamplari din viata sa. Are un zambet care te imbata inca de la prima picatura. Privirea sa iti priveste atent sufletul si te  intreaba intrezarit de sanatate. E atent la detalii si la oameni. Stie sa aleaga. Are un stil aparte; atunci cand fumeaza, simpatizeaza cu fiecare milimetru de fum pe care ii scoate din plamanii sai inecaciosi. Citeste cele mai interesante carti cu putinta, si are o pasiune sacra pentru continutul politicii, pentru doctrine si ideologii. Are brate incapatoare, in care ai putea foarte bine sa te cuibaresti fara sa ceri parerea nimanui. E omul perfect pe care l-ai lasa sa-ti sarute coloana vertebrala. E omul perfect pe care l-ai lasa sa-ti atinga neastamparat buzele-ti rosii de simturi.

Mi-ar placea sa ne strangem de mana.

Advertisements

Pentru ca diminetile tale sa fie mai insorite

Nu stiu cum se face, dar ma apuc de scris numai cand am cheful ala nebun de repulsie, de sentimente aruncate pe geamul incapatanarii. Ma incearca un chef tampit de-a sta cu picioarele in sus. Imi place sa fac asta, pentru ca nu stiu de ce, am impresia ca adun toata energia negativa in picioare si atunci e din ce in ce mai vulnerabila. Naivul din mine imi spune sa-mi indemn ochii la o plimbare pe mal cu visele, insa nu pot, gandurile imi zboara in prea mult parti. Astazi a fost ziua imbratisarilor, o zi din aia draguta, in care te intalnesti cu oameni pe care nu i-ai vazut de foarte mult timp, sau poate nicioadata.

M-am intalnit azi cu un George. Un alt vechi prieten de’al meu, si-am plecat numai un zambet, pentru ca incerc sa apreciez momentele dragute. Oamenii ca el ma umplu tot timpul de’o energie din’aia zburdalinica, neconstransa de nici o lege a naturii.

Mi-a lipsit cafeaua de dimineata. Somnorosii intotdeauna au ceva de obiectat, iar lenea, lenea ne mangaie fericita pe cap.

Ma cuprinde o pofta nebuna de dans. Am ochii inchisi pe jumatate