Cred că a început să ne fie dor de ai noştri pentru că agitaţia cu care ne-am obişnuit a început să se piardă în ceaţă.

Dacă săptămâna trecută a fost cam tristă pentru sufletul PAC-ului s-a intrors în Polonia, vineri, Rita, profesoara noastră de portugheză a hotărât să ne mai înveselească şi ne-a dus la karting în Tortosendo. Un sătuleţ de lângă Covilha foarte drăgălaş şi plin de viaţă. Proprietarul e un senhor cam certăreţ, însă dacă reuşeşti să vorbeşti mai mult cu el, ai şansa să descoperi un om cu un trecut foarte interesant. Doar 20 de ani locuiţi în Africa de Sud, 10 ani în Germania, iar Portugalia, a devenit în cele din urmă din nou locul în care se regăseşte cel mai bine. Eu, am pus pentru prima oară mâna pe volan.Nu am murit, încă nu mi-am rupt nici un picior, însă am destule vânătăi care să mă facă să-mi amintesc de ce am fost numită cel mai prost şofer. Dar nu-mi pasă, pentru că am fost acolo toţi, am sărit peste cauciucuri, am lăsat vântul să ne bată prin plete, am făcut galerie, am socializat.

Sâmbătă, pentru că băieţilor le-a plăcut atât de mult, ne-am întors în acelaşi loc. Ceva mai puţini, însă am văzut cum li se plimbă băieţilor sângele prin vene atunci când pun mână pe volan, am văzut pasiunea cu care apasă pe acceleraţie. Sâmbătă seară ne-am încurcat picioarele prin mulţimea care se adunase în mijlocul oraşului pentru a sărbători a nu ştiu câtă sărbătoare din luna asta. Dacă vi se păr ciudate petrecerile româneşti, gen sărbătorile oraşului, you gotta see this!!

Duminică au plecat Enrico şi Pawel. Atunci ( şi nu numai) mi-am dat seama cât de important e să-şi amintească oamenii de tine, pentru că toţi spaniolii s-au reunit în faţa PAC-ului pentru a le ura ,, rămas-bun”.  Enrico e cel care toţi timpul îţi zâmbeşte, e cel cu părul ciufulit şi accent ciudat, e cel care nu poată să vadă diferenţa dintre accente în engleză, e cel care îţi zice bella şi bacio, e cel special cu care poţi să râzi indiferent de situaţie, e cel care merge pe vârfuri.

Mi se pare că am început să pierd încet încet câte o bucăţică din mine, pentru că acum viaţa mea e aici.

În altă ordine de idei, am început şi noi să avem parte de mult mult mult soare şi plajă.

Şi asta mă bucură!