January 2010


E sâmbătă. E sâmbăta aia în care toate gunoaiele din casă îţi rămân împrăştiate prin cele mai încurcate colţuri. Mi s-ar părea frumos să fii şi tu aici. Să dormim în cearşaful meu cel bântuit de somnuri insomniace. Mi-ar plăcea să mă săruţi fructuos, cu buzele tale mari şi cărnoase.

E sâmbătă. Parcă e sâmbăta aia în care te plimbi prin Bucureştiul sălbatic şi aştepţi un telefon de la cineva pe care nu l-ai văzut de foarte mult timp. Te cucereşte pasiunea aerului poluat de capitală. E locul ăla care te năuceşte, e locul ăla care îţi pierde inima în nopţi frământate de frig iernatic.

E sâmbătă. E ger afară. Mă ascund în privirea reflectoarelor. Îmi sorb limonada la un film care-mi delectează simţurile. Ţi-ar plăcea să-ţi încrunţi sprâncenele de dorinţă.

Gândeşte-te ce-ţi doreşti.

E sâmbătă. E ziua aia în care ai voie să-ţi doreşti orice. Ai voie să spui orice. Ai voie chiar să-ţi laşi iubirea să zboare printre curcubeele verii.

E iarnă

Bolesc. Mai bine zis de aproape dou săptămâni am gâtu îngramadit de amigdale neinjectate cu antibiotice. Cred că am început să vad frigul cu alţi ochi acum. Imi trece prin oase cu neruşinare, şi-l simt aşa cum nu mi-aş fi dorit niciodată .

Mi-e frică de îngheţ. Mi-e frică de toată răceala aia pe care pot s-o simt şi pe care cu greu reuşesc să o mai dezlipesc de corpul meu morocanos. Mi-e frică că voi ramâne singură.

Am ajuns să mă cert cu viruşii din corpul meu. Îi simt cum îmi pătrund în fiecare celulă şi joacă ping pong pe ficatul meu. Plămânii îmi joacă feste şi-mi trimit tuse prin avion. Coloana mea vertebrală ar vrea să alerge pe câmp.

Urăsc ceaiul de dimineaţă, de la amiază sau de seara. Urăsc ceaiul dintre mese. Îmi place Cola în schimb, şi nu cred că aş putea renunţa la ea. Urăsc fulgii ăia de nea pentru că mi se topesc pe nasul tot timpul îngheţat.

Mi-e dor de căldura aia care mă toropeşte, mi-e dor de sentimentul ăla pe care ţi-l dă aeroportul. E libertate în sânge şi cred că în acel moment eşti mândru de toate lucrurile pe care le-ai facut până atunci. Am început să număr zilele şi am o nerăbdare din aia pe care nu cred că am trăit-o niciodată. Aştept luna februarie.

Vreau să vină vara…

Nu-mi plac lepsele. Nu stiu de ce, insa m-am hotarat sa o preiau pe prima de la Andra.

Asadar:

Imi place

Imi place An Education

Imi place Soni-Andrei Ruse

Imi place…

Îmi caut vocaţie II. Eveniment marca Amdoar18ani.ro 3 speakeri, 3 oameni care ne-au încântat cu prezenţa lor şi de la care avem multe de învăţat. Am ascultat muzică clasică pentru copiii, am aflat cum poţi să ajungi redactor la Academia Caţavencu cât şi despre cum e să-ţi urmezi visele până în pânzele albe. Ariel ne-a facut fortune cookies pe care le-am savurat îndelung.

M-am bucurat atât de prezenţa invitaţilor cât şi de toată atmosfera care s-a creat. Per total mă declar mulţumită şi aştept un nou eveniment măcar la fel de bun ca acesta.

Deocamdată vă las cu Bobby Voicu şi cu ale sale poveşti despre viaţă. Mă bucur că am aflat totuşi cum a ajuns să lucreze la Yahoo România cât şi de unde îi provine plăcerea de a se “da” pe net.

Enjoy!

Am plecat la Gura Humorului dupa o noapte in care abia am inchis un ochi si cu o gramada de proiecte neterminate. Tot ce speram era sa fie ok. Poate chiar mai mult de’atat. Pentru ca timpul meu e atat de pretios in ultima perioada, incat  n-as vrea sa irosesc nimic. Pentru ca timpul meu nu se recicleaza.

Primul teambuilding la care am participat ever. Am fost OakiWoman, am avut super puteri. Am jucat body twisting( si mi-am dat seama ca ma dezechilibrez foarte usor), am facut campanii de PR, am dansat, am cantat, am mimat, am spus bancuri.

Mi-am dat seama ca Prime-ul e unul dintre locurile in care ma simt cel mai bine si ca e plin de oameni indrazneti, energici , creativi. Acum mi-am dat seama in sfarsit de ce le place tuturor acolo. Se munceste, se ingheata, se vibreaza din toate incheieturile, se zambeste la sfarsitul unei perioada epuizante. Pentru ca aici invatam sa fim luptatori, sa ne dorim mai mult de la noi, invatam sa avem grija unii de altii si sa nu uitam sa ne respectam parerile. Insa nu facem niciodata compromisuri , iar sigla se pune intotdeauna in stanga sus.

Asadar, as mai repeta experienta, pentru ca acum suntem impreuna Pr-ime.

Asta e pentru ca imi place la 18ani si pentru ca sunt unul dintre organizatori. Be there!

…cu vant in par.

Elemente marcante in viata mea. Mai sunt fix 38 de zile. Am inceput deja numaratoarea inversa. Ma traverseaza fiori de’aia care-ti trag gloante in emotii si-ti fac inima sa bubuie de nerabdare.

La sfarsit de an nu am indraznit sa trag linie la tot ce s-a intamplat in anul precedent. Si nu pentru ca mi-a fost frica, ci pentru ca am facut atat de multe lucruri, incat mi-as fi dorit sa fie de doua ori mai multe. Cred ca in perioada recent trecuta, am cunoscut cei mai frumosi oameni din viata mea, mi-am cunoscut prietenii, oamenii care au grija de mine in betiile adolescentei, oamenii care ma strang in brate cand plang, oamenii care-o sa ma viziteze in Portu. Anul trecut a fost momentul in care mi-am dat seama ca dorintele mele sunt atat de importante si palpabile la un moment dat, incat trebuie sa am grija ce-mi doresc. Pentru ca sufletele pereche pot ajunge sa danseze pana dimineata in ritmuri de punk.

Am devenit un calator. Sunt peste tot si nicaieri. Am nevoie de oameni , de aer, de trenuri care sa ma duca departe. Vreau sa escaladez muntii, sa ma imbib cu fum la malul marii, sa astept nerabdatoare rasaritul.

Anul trecut am divortat de oameni… importanti probabil la un moment dat.  Si cred ca a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat. Pentu ca acum toti ma incurajeaza sa-mi infloresc visele si nimeni nu-mi omoara zambetele la capat de saptamana, ci le amplifica cu zbantuieli incontrolabile.

Anul asta n-am voie sa-mi mai fie dor, pentru ca lucrurile se intampla cu o rapiditate covarsitoare si trebuie sa te bucuri. De aer, de furnici, chiar si de saruturile pe frunte in miez de noapte.

Vom scrie pe pagina 2 a cartii.

Ps:Believing is the best you can do.