E ziua aia cand vezi ca ti-ai scos toate hainele din geamantan si iti dai seama ca au un miros specific. E de la camasa aia albastra care si-a imprastiat mirosul peste tot. E de la el.

E ziua aia in care nu mai ai nici un plan de viitor, de fapt ai prea multe insa nici unul concret. E tocmai ziua aia in care ti-ai dori sa fie langa tine dar nu poti sa ii trimiti decat un mesaj. Zambesti pentru ca stii ca nu te va uita niciodata.

Niciodata e un cuvant mare.

E ziua aia in care iti aduci aminte de toti prietenii pe care ii ai, cand de fapt sunt multi cunoscuti. Nu ai vrea sa mai vezi pe nimeni o perioada, ai nevoie de tine.

Nu mai vreau sa vad pe nimeni o perioada.

E pur si simplu ziua aia cand vrei sa iei o decizie importanta pentru tine, doar pentru tine, o decizie pe care nu o vei regreta si pe care stii cu siguranta ca nu o poate influenta nimeni.

E ziua aia cand ti-e dor  sa te uiti la filmul ala aiurit de un milion de ori , sa vezi aceleasi scene on and on. Stii ca urasti sa vezi orice film de doua ori,acesta insa ti-a acaparat toata atentia. E ziua aia cand iti schimbi hainele de un milion de ori , pentru ca ti se pare ca nimic nu se mai aranjeaza bine.

E ziua aia cand toti te intreaba ce planuri mai ai si habar nu ai care este raspunsul corect

E ziua aia cand esti nelamurit, debusolat, panicat.

Habar nu am unde m-am pierdut.

Recunosc. Nu m-aş fi gândit niciodată că voi ajunge acolo. Şi m-am gândit mult cu ce ar trebui să încep. Aş putea să încep cu tot, pentru că am avut parte de cea mai frumoasă călătorie, am avut parte de o vreme minunată, de colegi simpatici şi de prieteni foarte amuzanţi.

Noaptea petrecută în Madrid prin aeroport n-a mai contat când am coborât din avionul care eram sigură că mă va duce spre pierzanie. Da, am crezut c-o să mor, însă nimic nu se compară cu aerul Africii. E un aer plin de soare, un aer înecăcios şi putred în acelaşi timp, e un aer energic, care îţi pătrunde până în cele mai fragile celule ale corpului. După multă birocraţie şi ştampile pe paşaport, am pornit în marea călătorie. Domnul Şofer, care vorbea cursiv 4 limbi străine, ne-a explicat calm ,,cam care-i treaba”. În Marrakech, în centrul oraşului, ne-a anunţat prin microfon că este cazul să coborâm şi că trebuie să mergem la dumnealui în faţă să ne explice încotro să mergem: ,,Doar domnii din Europa să coboare”. Am rămas toţi cu un zâmbet mare pe faţă şi-am mulţumit frumos.

Centrul oraşului e o mare piaţă plină de tarabe în care poţi să găseşti orice, de la mâncare, haine, papuci sau cadouri. Dacă eşti vigilent şi convingător, poţi să cumperi absolut orice la preţul tău. Hostelurile marochiene seamănă cu casele bătrâneşti de la noi. Cu multă tradiţie, însă şi aici ne-am târguit cu puţină franceză, poloneză şi engleză. Marrakech-ul arată că o mare… clădire plină de diversitate. Deşi e plin de gunoaie, îţi dă cu adevărat impresia că acolo totul e diferit de ce ai trăit până acum. Da, are un aer înecăcios, însă îţi dă senzaţia că trăieşti într-o lumea fascinantă, într-o lume în care timpul are culoare. Până şi oamenii sunt diferiţi. Deşi la prima vedere îi vezi închişi, sătui de turiştii care încearcă să le treacă pragul casei neinvitaţi, dacă reuşeşti să te împrieteneşti cu ei, poţi să observi foarte uşor că au o inimă mare şi nu sunt deloc că personajele despre care ai citit prin cărţi.

A două zi, dis-de-dimineaţă, am plecat spre deşert cu cel mai interesant şofer de care am fi putut avea parte. Un domn care ne invită din 5 în 5 minute să facem un ,,picture break, great landscape” , un domn care ne-a suportat ifosele, durerile, somnul, neliniştea. La capătul unui drum de 10 ore (evident, n-ar fi ţinut atât dacă am fi sărit peste toate pauzele), am simţit nisipul deşertului cum îmi gâdilă nările. Iar cămilele, cămilele sunt cele mai drăguţe animale pe care ai putea să le vezi. Noi, toţi cei 16 erasmuşi, am plecat în marea călătorie spre mijlocul deşertului. Corturile nu erau foarte departe, însă… cocoaşa cămilei nu e cea mai comfortabilă. La cort ne-a aşteptat ,,domnul care n-a fumat şi n-a băut niciodată în viaţa lui”, încă un domn care ne-a gătit cea mai bună supă marocană şi cea mai bună carne de pui cu legume. Condimentele Marocului nu au voie să treacă neobservate, pentru că sunt foarte puternice şi le simţi direct în tot corpul. La miez de noapte am decis să ieşim afară să privim cerul cu milioane de stele.

În Maroc, luna se vede diferit, e inversă, iar stelele, nu ai avea niciodată curajul să începi să le numeri, pentru că se înmulțesc cu fiecare secundă care trece. Marocul are un cer cum n-ai avea niciodată şansa să îl vezi, un cer senin, plin de poveşti cu habibi. Ne-am înghesuit toţi în cele foarte multe pături pe care le aveam pe noi. Deşi m-am trezit numai cu nisip peste tot, nu-mi pare rău, a fost probabil cea mai senină noapte.

Dimineaţa, am băut lapte de cămilă, cafea de deşert, şi-am mâncat unt (de cămilă). Şi da, în comparaţie cu prăjiturile (şi pâinea dulce) de care dai la tot pasul în Portugalia, pâinea de acolo mi-a amintit de pâinea rumenită a bunicii. La întoarcere, printre uriaşii munţi ai Africii (până şi ei au o culoare care îţi rămâne întipărită pe retină), puteai să te izbeşti de un mare nor, sau cel puţin să îl priveşti cum se plimbă de colo colo. Iar ploaia are un miros absolut minunat. E genul ăla de ploaie care te plimbă peste tot în colţurile lumii, e o ploaie oceanică, e o ploaie care te spală de păcate.

Eram atât de aproape….

Sunt vulnerabila. Cred ca mi-am injectat sentimentul cu o seringa refolosibila.

M-am mutat in minunata Portugalie pentru o perioda. Locuiesc intr-o minunata camera cu scari care-ti insufla permanenta. Mi-ar placea sa traiesc aici tot timpul.

Stiu, nu e bine, insa as vrea sa locuim impreuna. Sa ne trezim dimineata, sa fugim pe bloc si sa vedem rasaritul. Sa ne luam cestile colorate in mana, pline de cafea cu mult zahar. Mie nu imi place zaharul atat de mult, insa ma conformez. Ti-as arata si tie tigarile negre pe care tocmai le-am descoperit. Eu una am hotarat sa nu-mi mai felicit plamanii in fiecare dimineata cu fum. Tu , intai trebuie  sa simti fumul ciocolatiu. Apoi poti sa faci ce vrei.

De cand am ajuns aici, visez incontinuu. Nu mai am vise plapande, pline de somn fragil care-ti mangaie fata inainte de a inchide ochii. Am vise. Cred ca e bine sa ai vise. Locuiesc la etaj si pot sa vad de fiecare dimineata cum ploaia imi stropeste necrutatoare fereastra. Ploua de cand am venit aici. Ajung in salile de curs uda pana la piele. Soarele vorbeste prostii. Dupa-masa, se face ca nu mai are nici o problema cu ploaia.

Nu-mi scrisese de mult timp. Am crezut ca i-a pierit orice chef de discutii infinite. Credeam ca despartirile de la aeroport sunt mai usor de suportat. Insa nu. N-am mai plans de mult. De muult timp. Atunci am facut-o, mi s-a intrezarit o lacrima in coltul ochilui. Nu am crezut ca mi se va intampla asta. Pentru o clipa m-am pierdut.

Parca m-am mutat in Brasov. Imi place. Fac eforturi imense sa invat limba, insa am un accent ingrozitor. As vrea sa pronunt corect, sa vorbesc raspicat, sa nu mi se mai impleticeasca limba. Am inceput sa ma simt occidentala.

Am putea sa fim amandoi occidentali. Sa nu mai plangem la aeroport, ci sa mergem impreuna. Printre nori. Sa nu-mi mai pese de bagajele pe care cu greu reusesc sa le fac. Sa-mi fac unghiile, sa le colorez frumos. Stiu ca iti place asta. Am putea pur si simplu sa nu ne mai pese. Nu zic des asta, insa… mi-e dor sa te vad.

Am inceput sa fotografiez camera Luciei. Are cele mai multe bagaje imprastiate peste tot, indiferent de ora. Are cele mai frumoase albume foto, cel mai frumos dulap confectionat din carton, pe care a lipit… diverse.

Mi-e dor sa-mi iau bagajul si sa plec cu trenul.

3889542186_d11ce225fe_bMood: not even curious

Listening to : Silent Strike-Alb

Sunt rece ca o musca intinsa pe masa. Lovita cu cruzime de paleta care a nimerit-o fix pe spinarea-i usuratica. Nimic nu ma mai doare.

Mi-as putea ajusta fata de geamul pe care tocmai l-am inchis. Stau cu ochii tintiti la tavan.  Tantarii mi-au dat navala in acest inceput de toamna. Totul pare a fi asa de pustiu.Frunzele au disparut. Toata lumea  a disparut. Intr-un balon de sapun.

Am chemat-o pe Geo pe la mine sa ne facem unghiile. Stiu ca nu se stramba si-i place. Ne era dor sa stam impreuna. Numai noi doua. Azi dimineata ne-am baut cafeaua. Si-am stat la povesti.

Ceva se intampla. In  ultima perioada toata lumea pare a fi draguta. Imi creste entuziasmul eului. Zambeste pe sub maneca, fara sa il vada nimeni. Complimentele in ajuta sa creasca. Intotdeauna se intampla asa.

Poate ar trebui sa incep si eu sa fur muzica de pe youtube. Desi urasc pirateria. Oamenii care nu au propriile lor idei. Oamenii care nu spun nimic. Oamenii care fura tot ce pot sa-ti fure. Inima. Ideile. Capul. Mintile. Sufletul.

Cred ca e frumos sa reusesti sa-ti transcrii gandurile atunci cand nu esti sub influenta muzicii. Sa nu-ti cante melodii triste, vesele, haiducii. In casti.

Intr-o zi vom disparea cu totii. In ceata. Poate ne va canta cineva la pian. O sa adormim pe-un camp verde.Orasul va ramane in spate. Orgiile, muzica, calatoriile, bicicletele, masinile, oamenii. Se vor face praf.

Uneori, imi pierd ideile in vise. Alearga de nebune printre prafuri halucinogene. Cand ma asez in fata tastaturii, literele incep sa se incurce una pe cealalta. De parca nu le mai place ordinea.  Cateodata toti ne dorim ceva mai bun. Ciocolata. O prietena mai buna. De parca traim intr-o fuga continua spre infinit. Cateodata ma intreb daca am evoluat. Daca evoluez vreodata. Daca ma indrept spre ,,undeva”. Spre ceea ce vreau eu. Nu spre ceea ce vor altii. Nu spre dorintele altora.

Nimic nu ma mai multumeste.

Cateodata ma intreb daca Portugalia e mai frumoasa.

90Se pare ca toata lumea se  simte cam singura in ultima perioada. Toata lumea are nevoie de o reconstructie a propriei personalitati, de un inceput care sa-l restructureze pe vechiul ,,eu”. Calatoriile din vara asta  m-au facut sa imi dau seama cat de singura sunt si cat de ineficienta in concordanta cu planurile pe care mi le facusem. Zambesc totusi, indragostita de vreme si de iubirea care imi da tarcoale.

Ov spune ca nu mai este ,,nimicspecial” si probabil ca si el are nevoie macar de un moment de reculegere a ideilor care i-au fost frumos desenat in liceu.

Betty a plecat si ea cu gandurile sale impachetate bine. Vrea sa locuiasca singura in garsoniera ei si sa nu mai depinda de nimeni.

S se  muta peste cateva zile in Olanda. Cand am avut nevoie de cineva, ea a fost singura care mi-a redat increderea in mine. Stiu ca va reusi sa treaca peste perioada ,,imi este dor” si ,, nu o sa pot sa fac asta”. O sa merg la ea si-o sa vina la mine. O sa fiu acolo cand o sa aiba nevoie de mine. O sa mergem in Porto si in Amsterdam.

Ultimul an mi-a furat  aproape tot ce iubeam mai mult. Fericirea care mi-a calatorit prin oase de’a lungul a patru ani. Primul an de facultate m-a schimbat si mi-a dat multe lectii. De viata. Si nu  stiu daca acum pot spune ca apreciez mai mult ce am insa cu siguranta pot sa lupt pentru mai mult. Anul asta nu mi-a pasat de note.  Nu cred ca am invatat care imi sunt limitele, poate pentru ca inca nu am ajuns la ele. Unde e punctul maxim de intersectare a puterilor a dorintelor si a realitatii, nici asta nu pot sa spun.

Stiu doar ca de cele mai multe ori mi-e bine, desi sunt incapatanata si nu vreau sa recunosc asta. Sunt totusi oameni care ma iubesc pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce vreau sa devin sau pentru ceea ce am fost. Cred ca uneori nu mai este nevoie de nimeni care sa te impinga de la spate. Pentru ca tu esti singurul care poate lua cele mai bune decizii pentru tine.

1ee289_editia-2008Chiar daca nu am scris despre tine pana  acum, o fac totusi, pentru ca faci parte din viata mea.Pentru ca esti tu, maret calator prin lume.

Mi-am propus ca de azi inainte sa te uit.Sa nu-mi mai pese de mirosul tau imbibat de atata vreme in pielea-mi.Sa nu te mai visez.Noaptea.Pentru ca orgoliul tau e cel putin la fel de mare ca al meu.Pentru ca prietena ta nu stie, pentru ca de azi mi-e indiferent daca afla sau nu.Pentru ca fericirea mea conteaza.

.Fara alcool, droguri sau nebunii infasurate in cearsafuri de hotel.Fara sa te gandesti la baloane de sapun.

Pentru ca nu stiu daca sunt frumoasa sau nu.

Si-ar fi atat de inutil sa-ti descriu chipul  prin prisma ochilor mei  naivi.Inutil sa-mi pun inima sa bata de anxietate, sa te vreau pentru mine inca de la cel mai mic os, de la cea mai zvacnita bataie a inimii.E inutil sa-mi doresc ceva.

Dar nu-i nimic, pentru ca fara tine se poate, iar trenul nu se va mai intoarce niciodata.

Imi definesc  sentimentele sub forma  unor baloane de sapun. Sunt atat de incurcate, incat trebuie sa le acaparez pentru a le aduna intr-un singur loc. Sunt  deseori atat de mici,  dar ai capacitatea sa le  cresti intensitatea.Sunt fericita ca suntem, si  am impresia ca nu mai am nevoie de nimic altceva. Nu e poveste, iar realitatea ma izbeste de fiecare parapet.

Cu dragoste.

Imi amintesc de cenusiul care iti colora venele inainte sa ne intalnim.Eram doi oameni obisnuiti si nu indrazneam sa vorbim unul cu celalalt. Viata era monotona si oricine ar fi putut afirma cu seninatate  ca nici unul dintre noi nu este preocupat de nimic aparte, nu are nici o pasiune care ii starneste interesul. Nu ne place arta si obisnuim sa ne ocupam de nimicuri.

,,De fapt, apreciem liniile trasate spre case, coloram totul  cu acuarele sau timp. Tii pensonul cu mana dreapta si cu cealalta  atentezi la tigara de pe masa. Mansarda ne gazduieste.  Am o foaie mare , dreptunghiulara as putea zice, pe care mi-ai dat voie sa o imprim cum vreau. Astazi pot sa ( te) combin , sa ( te )  amestec.Ma las dusa de val. Te vad intrand   pe usa si mirosul de iasomie si tei ma imbie. Usor.  Iei o foaie de  pe noptiera si imi arati o schita. O apreciez. Te vad definit in fiecare expresie, in fiecare linie trasata. Stiu ca ai rabdare si nu te grabesti. Iti place. “

E interesant felul in care ma vezi. Te vad in aceeasi maniera.  Tu te consideri mofturos,  dar imi place la nebunie felul in care te alinti. Iti bei cafeaua cu mana stanga si de fiecare data ma intreb cum poti sa fii atat de stangaci  intr-o  chestiune marunta. Sensibilitatea ta ma uimeste de fiecare data cand surprind. Momente. Esti un munte de vointa si am siguranta ca esti mult prea hotarat  pe drumul spre reusita. Nu aberezi, precum as face eu, si reusesti sa imi acaparezi atentia. Cu lucruri. Iti place sa imi citesti, imi place sa te ascult. Rasfoiesti fiecare pagina a cartii. Subtil.Cu tine nu am timp sa ma plictisesc si totul pare de cele mai multe ori o joaca de copii. Adultii nu ar avea timp de astfel de lucruri. Tu ma ingropi in balonul de bumbac, in care e cald si am libertate nelimitata.  Plictisindu-ma, ar trebui sa ma gandesc prea mult la mine. Sau la tine. Cand suntem amandoi, nu am timp sa fiu egoista.

.Am gasit in tine acel ceva care ma defineste.  Nu suntem copii, sau poate ca da. Avem jucarii imaginare.  Nu ne contopim cu natura si nu aberam pe teme filozofice.  Uneori suntem doar noi doi. Ne place asa.

 Esti sensibil, si  ma saruti

. Cu dragoste.