Leapsa

Nu-mi plac lepsele. Nu stiu de ce, insa m-am hotarat sa o preiau pe prima de la Andra.

Asadar:

Imi place

Imi place An Education

Imi place Soni-Andrei Ruse

Imi place…

 

Team-building

Am plecat la Gura Humorului dupa o noapte in care abia am inchis un ochi si cu o gramada de proiecte neterminate. Tot ce speram era sa fie ok. Poate chiar mai mult de’atat. Pentru ca timpul meu e atat de pretios in ultima perioada, incat  n-as vrea sa irosesc nimic. Pentru ca timpul meu nu se recicleaza.

Primul teambuilding la care am participat ever. Am fost OakiWoman, am avut super puteri. Am jucat body twisting( si mi-am dat seama ca ma dezechilibrez foarte usor), am facut campanii de PR, am dansat, am cantat, am mimat, am spus bancuri.

Mi-am dat seama ca Prime-ul e unul dintre locurile in care ma simt cel mai bine si ca e plin de oameni indrazneti, energici , creativi. Acum mi-am dat seama in sfarsit de ce le place tuturor acolo. Se munceste, se ingheata, se vibreaza din toate incheieturile, se zambeste la sfarsitul unei perioada epuizante. Pentru ca aici invatam sa fim luptatori, sa ne dorim mai mult de la noi, invatam sa avem grija unii de altii si sa nu uitam sa ne respectam parerile. Insa nu facem niciodata compromisuri , iar sigla se pune intotdeauna in stanga sus.

Asadar, as mai repeta experienta, pentru ca acum suntem impreuna Pr-ime.

 

Profesor.Profesionism

Amdoar18ani.ro

 

Andreea.Profilul unei culturi cu acceleratie

Amdoar18ani.ro

 

Uite.Voluntariat

Amdoar18ani.ro

 

Profilul unei culturi cu acceleratie

Amdoar18ani.ro

 

Saptamana cu IIFF

Am doar 18 ani.ro

 

Schizofrenie

Suntem schizofreni. In gandire, in haine, in simtiri si idei care ar putea sa ne zguduiasca universul.  Unii au devenit oameni slabi in graba spre o lume mai buna, altii s-au impiedicat de pragul usilor inchise pana  si-au indeplinit visele.

Ne traim tineretea in liceu. In locul in care ne formam ca oameni, in locul care ne-a surprins in cele mai inedite ipostaze. Nu stiu de cate ori ti-ai pus intrebari existentiale. Principala intrebare  e totusi unde te indrepti, indiferent daca ai parinti divortati sau nu, indiferent daca esti la un liceu bun sau daca esti norocos cu prietenii pe care ii ai.

Mi-e greu sa nu ma gandesc la capacitatile mele, la motivatia de care dau dovada in tot ceea ce ma implic sau in zambetul pe care il capat dupa un lucru bine facut. Am simtit dezamagirea cum mi-a ciuruit sperantele, lasandu-ma fara umbrella in balta de lacrimi deprima(n)te.

Am trecut de la liceu la facultate cu o mica deceptie, desi ulterior mi-am dat seama ca prima alegere nu m-ar fi facut la fel de fericita din anumite puncte de vedere. Am ajuns in anul II, cu foarte multe idei si planuri care mai de care mai indraznete. Pline de initiativa. Daca m-am schimbat? Cu siguranta, pentru ca pe an ce trece iti dai seama ca oamenii nu sunt niciodata asa cum te-ai fi asteptat sa fie, iti dai seama ca planurile ti se schimba pe parcurs, iti dai probabil seama ce vrei. Mi-am vazut anul asta prietenii cum au zambit dupa ce si-au vazut visul cu ochii. Unii au divortat de mine, iar altii fac parte din mine.  Am vazut oameni care au realizat tot ce si-au propus, desi uneori ti-e greu sa crezi ca orice e posibil daca iti doresti cu adevarat. Cred ca asta mi-a dat si mie acel impuls de a merge mai departe. Traiesc intr-o lume circulara, cateodata in cea politica, cateodata sunt doar un pion imaginar intr-o realitate fictiva.

Sunt Froggy. Si-o sa va povestesc cum e intr-o alta dimensiune

 

Future shorts

Asta pentru ca tot cautam ceva dragut.Kids are just….great

 

Blank

I’m chilling. Ma simt ca o musca strivita de o paleta neconventionala. N-am chef de nimic si ma ghemuiesc singuratica in scaunul meu rotitor. De patru  zile mai exact.

Mi-ar placea sa-mi inchid mansarda cu cheia. Sa-mi adun toate culorile si acuarelele. Sa incep sa desenez. Sa ma fatai intr-un balansoar maroniu. Sa vad apusul prin geamul prafuit si sa-mi beau cafeaua de dimineata, seara. Sa mai citesc din cartea mea preferata. Sau din orice alta carte. Cred c-o sa-mi inchid si telefonul o perioada.

M-am reprofilat pe Felicity. E serialul adolescentei mele. E mai vechi, dar nu-mi pasa.  Avem foarte multe lucruri in comun.  Cand eram mica imi lasam joaca de’a Sailor Moon si ma instalam in fata televizorului la bunici, langa pat.  Uneori, filmele seamana cu realitatea., stii? Azi, Felicity  face ce vrea. Poti sa faci si tu la fel? Cateodata, ma pierd printre replici  inteligente. Pline de sens. Aici, in paralel, nimeni nu-ti da lectii frumoase in urma carora sa-ti vina sa mai bei o Cola si s-o iei de la capat. Chiar, n-am mai baut Cola  de mult. Televizorul ma plictiseste. Niciodata nu gasesc nimic indeajuns de categoric incat sa-mi tai o fasie de timp. Sa privesc.

In ultima perioada mi-am cam pierdut interesul in orice. Nu ma mai uit la filme, nu mai beau cafea, nu-mi fac unghiile, nu mai citesc reviste tampite. Nu mai hoinaresc prin magazine si nu mai citesc. Astept insa nerabdatoare sa-mi cumpar un alt bilet de tren , sa plec si apoi sa ma mut. Sa-mi fac iar curat printre lucruri si le bag in geamantan. Le urasc. Vreau sa vina Geo mai repede sa ne cataram pe  tocuri in fata uriasei mele oglinzi. Si sa mancam bomboane cu ciocolata.

Mi-as dori sa joc ping pong pe creierul tau. Sa vad cat rezista. As instala o masa, mi-as cumpara palete. Si o minge. Mi-as alege cu grija inamicul. Sau am putea sa jucam billiard. Cred ca ar fi mai usor. Am putea sa schimbam putin regulile jocului. Circumvoluntiunile ar fi gaurile pe care ar trebui sa le eviti. Bila neagra ar putea sa ramana lipita de crestetul capului.

Am casa intoarsa pe dos.