Iti place sa iti prelungesti lungimea ochilor cu un creion, negru, magic, apoi ii dai stralucire cu un tus negricios.

Stiu, iti place sa te plimbi nopti intregi prin orasul pustiu, iti place sa-ti incepi diminetile privind rasaritul care se prelinge dintre munti, iti place sa ai mii de zambete in jurul tau. Oameni veseli.

Iti prelungesti lungimea ochilor cu un tus. O singura linie, iar dunga trasata este perfecta.

Se pleaca.

Mi-am construit un alt loc numai al meu. Imi place printre muntii Portugaliei, imi place sa pierd noptile pana la rasarit cu noii mei prieteni, imi place sa invat sa conduc, sa merg la karting, imi place chiar sa fiu trezita din somn cu o cana mare de apa. Imi place cand ne intalnim dimineata la cafea sau sa dansam pana dimineata  fara sa ne plangem. Imi place cand nimeni nu ma lasa balta, imi place ca fiecare e diferit, imi place ca exista diversitate. Imi place chiar si atunci cand trebuie sa merg dintr-un capat in altul al orasului cu sacosele in mana, sau cand nu reusesc sa gatesc nimic pe aragazul ala ciudat. Imi place cand oamenii imi retin numele si toti ma considera simpatica. Imi place cand mi se spune ca am accent irlandez. Imi place  cand ploaia ma curata de pacate, cand stropii de ploaie imi ajung pana la piele iar frigul imi intra in oase. Imi place cand ma duc in biblioteca cea galagioasa si pot sa gasesc nici un loc ,,al meu”, pentru ca toti au un loc al lor. Imi place chiar si atunci cand Traian tipa de pe geamul meu, imi place cand mi se inunda camera cu fum de tigara. Imi place cand pot sa dorm jumatate de zi fara sa am nici o remuscare. Imi place cand vorbim la telefon, sau cand gatim impreuna, sau cand bem sticle intregi de vin fara ca alcoolul sa ni se incurce cu sangele. Imi place sa merg la ladies’ night, jardim, ArtBaro, Soda sau UBI. Imi place cand stau cu el la povesti si pot sa-i admir in ochi pasiunea cu care povesteste chestii, pasiunea cu care canta la contrabas, imi place sa ii aud cantand la chitara, fado. Imi place sa-i incalcesc zulufii sau sa-i sarut buzele arse de soarele oceanic.  Imi place ca ma numesc Erasmus, ca m-am schimbat, ca am colegi nebuni, ca sunt urmarita de camera de luat vederi.

Imi place ca pe usa mea scrie Alexandra.

Iei un disc demachiant si stergi cu grija tusul care iti prelungeste coada ochiului. O vezi cum dispare treptat. Ti-ar placea sa poti sa o desenezi din nou, la fel de perfecta.

S-a terminat!

…cu vant in par.

Elemente marcante in viata mea. Mai sunt fix 38 de zile. Am inceput deja numaratoarea inversa. Ma traverseaza fiori de’aia care-ti trag gloante in emotii si-ti fac inima sa bubuie de nerabdare.

La sfarsit de an nu am indraznit sa trag linie la tot ce s-a intamplat in anul precedent. Si nu pentru ca mi-a fost frica, ci pentru ca am facut atat de multe lucruri, incat mi-as fi dorit sa fie de doua ori mai multe. Cred ca in perioada recent trecuta, am cunoscut cei mai frumosi oameni din viata mea, mi-am cunoscut prietenii, oamenii care au grija de mine in betiile adolescentei, oamenii care ma strang in brate cand plang, oamenii care-o sa ma viziteze in Portu. Anul trecut a fost momentul in care mi-am dat seama ca dorintele mele sunt atat de importante si palpabile la un moment dat, incat trebuie sa am grija ce-mi doresc. Pentru ca sufletele pereche pot ajunge sa danseze pana dimineata in ritmuri de punk.

Am devenit un calator. Sunt peste tot si nicaieri. Am nevoie de oameni , de aer, de trenuri care sa ma duca departe. Vreau sa escaladez muntii, sa ma imbib cu fum la malul marii, sa astept nerabdatoare rasaritul.

Anul trecut am divortat de oameni… importanti probabil la un moment dat.  Si cred ca a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat. Pentu ca acum toti ma incurajeaza sa-mi infloresc visele si nimeni nu-mi omoara zambetele la capat de saptamana, ci le amplifica cu zbantuieli incontrolabile.

Anul asta n-am voie sa-mi mai fie dor, pentru ca lucrurile se intampla cu o rapiditate covarsitoare si trebuie sa te bucuri. De aer, de furnici, chiar si de saruturile pe frunte in miez de noapte.

Vom scrie pe pagina 2 a cartii.

Ps:Believing is the best you can do.

Cred ca de ziua ta nu iti doresti nimic in afara de oameni dragi. Oameni care sa-ti zambeasca din tot sufletul, oameni care stiu cat de mult inseamna pentru tine. Cred ca am avut cea mai frumoasa zi de nastere. Cadouri, zambete, imbratisari prelungi, oameni la care tin enorm si care ma fac sa plang numai cand se uita la mine.

M-am bucurat enorm ca G si-a mutat pentru cateva zile catrafusele de la Bucuresti. E unul dintre cei mai importanti pentru mine.

Nici ea, cea de la 800 de kilometri, n-a uitat de mine si m-a facut sa izbucnesc in plansete de emotie inca de dimineata, atunci cand i-am citit e-mailul in care a cuprins atatea sentimente, incat nu le-ai putea desena nici in culori.

Iar fetele, fetele m-au imbratisat de cel putin 20 de ori. M-au facut sa realizez din nou cat de importante sunt adevaratele prietenii. Stiam asta, doar ca am un sentiment asa, furnicator cand imi reamintesc. Si apoi  sunt mandra de mine. Pentru ca prietenii mei sunt cei mai frumosi, cei mai intelepti, cei mai fermecatori. Pentru ca intotdeauna se gandesc la toate.

Iar mama , ea mi-a zis ca ma iubeste.

In rest, am un ras diabolic de fiecare data cand realizez ca si-a mai adus cineva aminte de mine. Ma emotionez irecuperabil.

Am ajuns din nou la varsta 0.