October 2009


Amdoar18ani.ro

Advertisements

Amdoar18ani.ro

tumblr_kpshnz0vrX1qzrvo0o1_500

I like cosy people.Oamenii aia care te tin in brate chiar si atunci cand nu ai nevoie de o imbratisare, oamenii aia care te apreciaza chiar si atunci cand o dai in bara, oamenii aia care nu te critica, pentru ca stiu ca poate au facut si ei odata asta. Am fost la Cluj in weekend, cu doi dintre oamenii la care tin cel mai mult.

Simi. Imi place sa calatoresc cu Simi, pentru ca ea e singura persoana pe care o vad dormind in orice situatie. In nisip, in tren, in orice pozitie si in orice conditie. De parca somnul ii pune niste ochelari invizibili pe ochi si dispare. De parca ii da un sentiment de ,,stie-tot”. Simi e una dintre cele mai dragute persoane pe care le cunosc. Imi da de mancare, bea cu mine Cola, ma suna pana si in cele mai isterice momente. Nu ma critica si nu ma omoara atunci cand simt. Lucruri. Zilele astea au fost probabil printre cele mai nebune din viata mea. Am simtit de 10 ori mai intens si-am auzit lucruri pe care astept sa le aud de doi ani. Concluzia e aceeasi, love is not overrated. Mergeam pe strada cu capul in noi, fara sa imi dau seama ce se va intampla in secunda doi. A fost prima prima calatorie la Cluj impreuna. Si-a fost dragut.

George. E unul dintre cei mai vechi prieteni ai mei. E putin cam incurcat, dar intotdeauna m-a sustinut. Ne vedem cam rar, dar vorbim des. Stim totul. De fiecare data cand ne intalnim, ma imbratiseaza calduros si ma saruta pe obraz. He was always next to me. Cand ne vedem in Bucuresti, mergem la plimbare cu bicicleta. Nu se plictiseste niciodata sa mearga la shopping cu mine, si cateodata imi cumpara carti. Ne-ar fi placut sa fim in acelasi oras, sa fim studenti in acelasi timp. Dar e ok si asa, pentru  ca asta ne face sa ne apreciem mai mult.

Ultima perioada a fost ca un film cu adolescenti. Mai exact ultima saptamana. O saptamana in care toti au aflat, o saptamana  in care oamenii de la care asteptam mai mult si-au ascultat inima. Am putut sa zambesc. Mi-e dor totusi de omul cu ochii rosii, pentru ca tresar de fiecare data.

Si mi-e ciuda.

 

Amdoar18ani.ro

tumblr_kpw69jNXPP1qzrvo0o1_500

Mi se pare ca nu mai exista nimic al meu. Nici macar aerul pe care il respir. Mananc ciuperci de ploaie moarta. De toamna. Frunze cazande imi trec prin sangele amortit de gerul care tocmai mi-a atins primul simt. Mi-au inghetat cuvintele pe buze de atata dragoste plamadita cu multa rabdare. Ard de nerabdare. Imi misc degetele cu o frecventa redusa si stau. Privesc in gol. Autobuzele imi zgaltaie pupilele incarcate de somn.

Stii cum e sa simti ca nimic nu mai este al tau? Corpul tau, neuronii care-si intind sinapsele prin cerul mecanic, nici macar pe tine. Tu al tau. Mi-e dor de mine, de sambatele in care ploaia se prelingea pe partea cealalta a  geamurilor aburite de ceaiul care fierbea pe aragaz. Mi-e dor sa am timp. Sa ne tinem de mana. Mi-am impreunat inima cu un ideal. Poate m-am indragostit. Poate ca idealul e doar o idee. Cateodata simt ca o iau razna, iar publicul imi aplauda orice simptoma a nebuniei cronice.

M-am gandit sa stau deoparte o perioada. Poate in casa, poate fara bule de fum. Un fum inecacios. Sa stau poate sub apa fierbinte care ma curata. Sa fac clabuci din sampon, sa suflu in bule. Vaporii sa-mi gadile degetele asteptande. Imi place sa aud apa cum curge, mai ales cand e iarna, sau cand tristetea iti curata fata prin lacrimi.

Plec la cumparaturi  si ies cu un iaurt. Ma dezbrac de inhibitii cumparate de la supermachetul din colt. Mi-as lustrui si pantofii intr-o buna zi sa-i vad lucind in maldarul de incaltaminte,, de aruncat”. Ma urc pe tocuri si zambesc.

Saptamana viitoare ma apuc de citit.

043a0114c0cce51d256a0dfd86d09089



Stau cu Sim pe o banca din fata scolii. Facultatea e deja un termen mult prea academic, mult prea plin de semnificatii pompoase. Nu fumam din aceeasi tigara, aproape niciodata nu am facut-o. De ceva timp incoace,  simt ca  imi fuge timpul de sub picioare, si oricand de mult m-as incapatana sa stau dreapta, imi gadila echilibrul.

N-a mai plouat de mult. Mi-am pierdut si dexteritatea. La scris. Nu  mai gasesc melodii dragute in winamp si mi se pare ca totul e minciuna.  Nu am timp. Niciodata. Sau poate ca uneori sunt lucruri mai importante de facut. Atat de importante inca uiti cine esti. Poate ca uit cine sunt. Ma plictisesc atat de repede incat intotdeauna imi caut ocupatie. Uneori am impresia ca nimic nu-mi iese.  Ma uit la toti oamenii astia plictisiti de tot ceea ce fac, la oamenii care fac totul din obligatie sau la cei care stau. As vrea sa faca toti ceva, desi cei mai multi se complac in  magulilea propriei personalitati. O sa refuzam sa mai facem ceva, si nu dintr-o pura constienta a faptului ca totul e trecator ci dintr-o stralucita dorinta de a nu mai face nimic. Ca si cum nu mai avem nici o motivatie interioara de a merge mai departe. Oamenii slabi cedeaza usor sub presiune, si cred ca asta e unul dintre cele mai dificile lucruri pe care poti sa le vezi pe parcursul autodistrugerii.

O lene imbacsita in praf imi da tarcoale. Ma prafuieste, ma transforma intr-un butoi de fum.  As vrea sa fug de talpile picioarelor, de ojele care ma coloreaza, de zambetul care imi da tarcoale, de inima-mi nebuna de dor. Vantul de toamna imi sufla in fata si-mi incalceste pasul si asa rebel.Au innebunit cu totii.

Poate nimicul e o culoare.

Am doar 18 ani.ro