3889542186_d11ce225fe_bMood: not even curious

Listening to : Silent Strike-Alb

Sunt rece ca o musca intinsa pe masa. Lovita cu cruzime de paleta care a nimerit-o fix pe spinarea-i usuratica. Nimic nu ma mai doare.

Mi-as putea ajusta fata de geamul pe care tocmai l-am inchis. Stau cu ochii tintiti la tavan.  Tantarii mi-au dat navala in acest inceput de toamna. Totul pare a fi asa de pustiu.Frunzele au disparut. Toata lumea  a disparut. Intr-un balon de sapun.

Am chemat-o pe Geo pe la mine sa ne facem unghiile. Stiu ca nu se stramba si-i place. Ne era dor sa stam impreuna. Numai noi doua. Azi dimineata ne-am baut cafeaua. Si-am stat la povesti.

Ceva se intampla. In  ultima perioada toata lumea pare a fi draguta. Imi creste entuziasmul eului. Zambeste pe sub maneca, fara sa il vada nimeni. Complimentele in ajuta sa creasca. Intotdeauna se intampla asa.

Poate ar trebui sa incep si eu sa fur muzica de pe youtube. Desi urasc pirateria. Oamenii care nu au propriile lor idei. Oamenii care nu spun nimic. Oamenii care fura tot ce pot sa-ti fure. Inima. Ideile. Capul. Mintile. Sufletul.

Cred ca e frumos sa reusesti sa-ti transcrii gandurile atunci cand nu esti sub influenta muzicii. Sa nu-ti cante melodii triste, vesele, haiducii. In casti.

Intr-o zi vom disparea cu totii. In ceata. Poate ne va canta cineva la pian. O sa adormim pe-un camp verde.Orasul va ramane in spate. Orgiile, muzica, calatoriile, bicicletele, masinile, oamenii. Se vor face praf.

Uneori, imi pierd ideile in vise. Alearga de nebune printre prafuri halucinogene. Cand ma asez in fata tastaturii, literele incep sa se incurce una pe cealalta. De parca nu le mai place ordinea.  Cateodata toti ne dorim ceva mai bun. Ciocolata. O prietena mai buna. De parca traim intr-o fuga continua spre infinit. Cateodata ma intreb daca am evoluat. Daca evoluez vreodata. Daca ma indrept spre ,,undeva”. Spre ceea ce vreau eu. Nu spre ceea ce vor altii. Nu spre dorintele altora.

Nimic nu ma mai multumeste.

Cateodata ma intreb daca Portugalia e mai frumoasa.

Advertisements

Nici macar cu marea in brate nu cred ca ti-as da drumul.Sa  va am pe amandoi, pe tine in dreapta, iar pe ea in stanga. Sa ne permitem sa ne balacim.Sa nu ne pese de nimeni si de nimic. Sa fim egoisti. Sa ne spargem in cuvinte mari.Si sa-ti pese.

Eu, minunata femeie  inzestrata cu zambet si  buze moi , cumparand fericirea la kilogram. Cu  parul mirosind a flori de camp, cu balsam in hainele-mi abia luate de pe sarma.Cu prosop imbibat.Cu fularul descumpanirii fluturand la gat. cu tine de mana. Cu inima batand de miliarde de ori mai repede.Cu sacose de rafie la brat, sau cu geanta pe umar. Tot aia.Sunt pline.

Tu, globule de cristal, venind cu bradul de Craciun.Cu muzica in cap. Cu degetele pe clanta. Cu pasii mari, trancanind asurzitor.Mirosind a piele curata deshidratata de  sapunul din baie, imbibat in zumzet de albine.Dulcele mecanism al independentei de sine.

Plec sa-mi culeg marea in borcan, iar pe tine te voi strange in bucati  facute mingi colorate, inghesuite intr-un balon.Intr-un balon de sapun.De care sa-mi pot lega ata dorintei si vata pe bat

Sa-mi miroase a ,,tot locul ” peste tot.