February 2009


perfection_by_fripturici

De mica am crezut ca am fost imbrobodita in puteri magice.

Imi placea sa cred ca nici Sailor Moon nu e la fel de buna ca mine.Stiam  pur si simplu ca intr-o zi voi darama lumea. Mi se intampla frecvent(trebuie sa recunosc) sa iau parte la diferite evenimente, in urma carora aveam impresia ca sunt un copil special, si ca timpul nu va  reusi sa-mi distruga niciodata iluzia unicitatii. Puterile magice ma faceau  sa am multa incredere in mine, desi pe de-o parte ajungeam fata in fata cu diverse situatii care trebuiau foarte bine calculate, pentru ca implicatiile responsabilitatilor erau majore. Se parea ca sunt  aleasa universului , care are o misiune secreta:salvarea omenirii.Si nu-i nimic fabulos in asta. E foarte posibil ca mintea mea de copil zbenguit  sa fi creat un scenariu  potrivit perfect cu  personalitatea mea zburdalnica.

Astazi mi-am dat seama numai ca  nimic nu mai este ca inainte, iar picatura mea de unicitate dispare.Imaginea de duzina incepe sa ma acapareze, secunda cu secunda, desi tind  sa apuc spre franghia scarilor infinite. Nu mai am puteri magice, dar uneori tind sa cred lumea asta are nevoie de un salvator.Nimeni  nu este capabil sa ne trezeasca la realitate, sa ne injecteze respect in vene, sa ne scoata din monotonie, si sa opreasca dara de rautate care ne da tarcoale intr-un balon extraterestric.

ecd2cbe85e5609571

Uneori, micii extraterestri din noi fac vraji neimaginabile.

Am crezut intotdeauna ca voi putea scrie carti pe care muritorii de rand  le vor citi cu placere, fara sa fac infinite campanii de promovare. Mi-am dorit intotdeauna sa fac orice care sa ma scoata din banal, sa fac macar un lucru marunt pentru care ceilalti isi vor aminti de mine.Cu drag. Chiar daca   subiectele realitatii sunt commune, si foarte putini sunt cei care au  puterea sa reinventeaze realitatea. Temele se invart intr-un cerc vicios. Toti scriu despre singuratatile care ii apasa, despre frustrarile din viata de zi cu zi, despre nesimtirea cu care se intalnesc la tot pasul, despre sclipirile de care au parte, despre zambetul ce le lumineaza fata.Eu as fi vrut altceva.

f8df4bda9219ff59

Cu timpul mi-am dat seama ca-i de’ajuns ca sturlubaticul copil din mine sa dainuiasca in pofida ridurilor ce-mi vor aparea pe fata.Puterile magice, iluzorii sau nu, vor ramane intotdeauna atarnate la gatu-mi.


531133_editia-2008 Acum stiu ce vreau.

Advertisements

3Nu trebuie sa fii singur ca sa te simti singur,pentru ca acaparat fiind de zbenguiala din realitate, te trezesti ,,omul din fotoliu”, inchis in propria-I carapace, dornic de linistea singuratatii si de zgomotul televizorului.

Petrecerile nu sunt la fel de zbuciumate ca odinioara.Perioada in care visai la zane si printi s-a dus, iar zgomotul orasului te acapareaza Si ce daca am ajunge toti aglomerati la tara sau la oras?Ingramaditi in case minimale, cu mancaruri hibride,  fara identitate si personalitate proprie.Necunoscuti in multimea elementelor  care ne inconjoara..

Singuratatea este relativa, si e de mai multe feluri.E aproximativ ca o boala.Exact asa. Cred ca mi-am invins frica de singuratate, pentru ca dilema personalitatii complexe se diminueaza pe parcursul trecerii timpului.Nu-mi mai este frica sa dorm singura.Nu mi-e frica sa privesc in ochi si sa spun exact ce simt, mai ales ca prin naivitatea ochilor mei tradatori, adevarul se prelinge instantaneu.Mi-e greu sa mint.

Si n-o sa raman singura, pentru ca nimeni nu ramane singur.Complicatiile de personalitate, aparent cele mai importante in definirea relatiilor cu ceilalti, sunt doar niste mofturi imbacsite de praf. Sunt suportabila din foarte multe puncte de vedere. Sunt dificila, poate un pic ciudata.Si-mi place. Am capacitatea sa reactionez corespunzator in multe situatii aparent fara iesire.Pot sa le descurc.

Nu sunt singura.Si niciodata n-o sa fiu,pentru ca butoiul cu melancolie e aruncat peste munti, pentru ca nu-i nevoie de acel cineva care sa  ma scoata din casa.Pot sa zambesc singura.Sa ma bucur de mici sturlubacii.Secrete. Dilema capcaunului nu ma mai pasioneaza, problemele de ordin amical nu mai reprezinta momente de inmormantare a neuronilor arsi, capacitatea de studiu e mult peste cotele normalului, iar entuziasmul si increderea au crescut. Am cunoscut oameni frumosi, neincurcati in cuvinte stangace, am  vazut  oameni apreciati, oameni care stiu ce vor, in locuri dintre cele mai variante si mai dragute. Eu aspir dorinte si cumpar timp.

Si-o sa renunt mai usor, n-o sa ma mai atasez printr-un simplu click instantaneu, n-o sa-mi mai pese atat de mult  de lucrurile care  nu merita.

O sa fiu ,,pimpuita” si n-o sa fiu singura.Si asta mi-e clar.