Nici nu stiu ce zi e azi. Am impresia ca e nu e cuprinsa in calendar, in numele zilelor saptamanii. Nu e o zi obisnuita pentru ca nu seamana cu nici o alta zi. Azi e cald, e frig, iti flutura vantul prin pletele-ti ca sarma, asculti o melodie pe care mai nou o consideri ,,favourite song’’
Azi am un chef nebun sa citesc. Dincolo de bine dincoace de rau. Despre iubire. Despre norii care se plimba deasupra casei, despre somnul care imi perinda tot corpul. Nu am nici o senzatie aparte azi. De fapt, nu ma simt incadrata in timp si spatiu si imi vine sa dorm. Uneori imi vine sa mut muntii din loc, dar astazi nu indraznesc nici macar sa gandesc.La ceva, sau despre ceva. Vreau sa vad totusi cuvintele zburandu-mi prin fata ochilor, sa le cuprind intr-un manunchi normal ,pentru ca mai apoi sa le imprastii, sa le dau drumul asemeni unor zmei care isi iau avant pentru a ajunge la o limita superioara a existentei. Lor.
Ai simtit vreodata ca ai nevoie de o cantitate prea mare de apa? Sau ca sunt momente in care gasesti atata mandrie pe metru patrat incat ajungi sa te intrebi care e diferenta dintre oameni pana la urma, si daca mai ai capacitatea de a iesi in evidenta intr-un fel sau altul?Nu sunt in stare sa filozofez pentru ca sunt marcata de trecerea mult prea rapida a timpului.Imi lasa urme pe corp asemeni unui tractor care brazdeaza pamanturile patriei. Nu mai simt, nu mai gandesc, nu mai resimt forta gravitationala . Pe alocuri am mustrari de constiinta. Marile evenimente din viata mea, cel putin cele apropiate timpului cronologic , ma deprima.
Trec de la faza la alta si nu ( ma) inteleg de ce oamenii sunt atat de schimbatori. Imi plac constantele iar ei nu pastreaza o traiectorie lineara.Intotdeauna e mult mai incurcata decat o prezinta la inceput. Le place sa isi prezinte calitatile, iar defectele sunt mascate sub aura unei revelatii pe care o ai mai tarziu. Exista oameni perfecti? Imi placea sa am aceeasi inocenta pe care o aveam in anii copilariei. Nu era nevoie sa fortez nota si puteam fi intotdeauna eu. Si acum pot. Dar nu mai am aceeasi credibilitate. E trist.
Vreau sa ma trezesc in bratele marii, vreau sa imi spele zadarnicia pe care o port in suflet. Am nevoie de o noua viata. Am nevoie sa fiu eu intr-o lume in care sunt desenata cu creionul, iar o radiera are capacitatea de a sterge rand pe rand toate sperantele, fortele si ideile care ma contureaza.
Am nevoie de un creion mai iute, care stie sa reziste in fata unei radiere colorate.Poti sa mi-l dai?