June 2010


Iti place sa iti prelungesti lungimea ochilor cu un creion, negru, magic, apoi ii dai stralucire cu un tus negricios.

Stiu, iti place sa te plimbi nopti intregi prin orasul pustiu, iti place sa-ti incepi diminetile privind rasaritul care se prelinge dintre munti, iti place sa ai mii de zambete in jurul tau. Oameni veseli.

Iti prelungesti lungimea ochilor cu un tus. O singura linie, iar dunga trasata este perfecta.

Se pleaca.

Mi-am construit un alt loc numai al meu. Imi place printre muntii Portugaliei, imi place sa pierd noptile pana la rasarit cu noii mei prieteni, imi place sa invat sa conduc, sa merg la karting, imi place chiar sa fiu trezita din somn cu o cana mare de apa. Imi place cand ne intalnim dimineata la cafea sau sa dansam pana dimineata  fara sa ne plangem. Imi place cand nimeni nu ma lasa balta, imi place ca fiecare e diferit, imi place ca exista diversitate. Imi place chiar si atunci cand trebuie sa merg dintr-un capat in altul al orasului cu sacosele in mana, sau cand nu reusesc sa gatesc nimic pe aragazul ala ciudat. Imi place cand oamenii imi retin numele si toti ma considera simpatica. Imi place cand mi se spune ca am accent irlandez. Imi place  cand ploaia ma curata de pacate, cand stropii de ploaie imi ajung pana la piele iar frigul imi intra in oase. Imi place cand ma duc in biblioteca cea galagioasa si pot sa gasesc nici un loc ,,al meu”, pentru ca toti au un loc al lor. Imi place chiar si atunci cand Traian tipa de pe geamul meu, imi place cand mi se inunda camera cu fum de tigara. Imi place cand pot sa dorm jumatate de zi fara sa am nici o remuscare. Imi place cand vorbim la telefon, sau cand gatim impreuna, sau cand bem sticle intregi de vin fara ca alcoolul sa ni se incurce cu sangele. Imi place sa merg la ladies’ night, jardim, ArtBaro, Soda sau UBI. Imi place cand stau cu el la povesti si pot sa-i admir in ochi pasiunea cu care povesteste chestii, pasiunea cu care canta la contrabas, imi place sa ii aud cantand la chitara, fado. Imi place sa-i incalcesc zulufii sau sa-i sarut buzele arse de soarele oceanic.  Imi place ca ma numesc Erasmus, ca m-am schimbat, ca am colegi nebuni, ca sunt urmarita de camera de luat vederi.

Imi place ca pe usa mea scrie Alexandra.

Iei un disc demachiant si stergi cu grija tusul care iti prelungeste coada ochiului. O vezi cum dispare treptat. Ti-ar placea sa poti sa o desenezi din nou, la fel de perfecta.

S-a terminat!

Dragule,

Am uitat de tine, insa iti spun La multi ani acum. Suntem de doi ani impreuna, si desi uit de tine din cand in cand, imi place sa ma intorc tot timpul in bratele tale, sa-mi zdranganesc ideile, sa ti le prezint, sa le accepti si sa nu spui niciodata nimic. Stiu ca ma placi, stiu ca imi iubesti cuvintele frumos colorate de sentimente sturlubatice, stiu ca si tie iti plac norii plini de ploaie.

Te iubesc pentru ca ai avut grija sa nu pierd nici un moment important din viata mea, mi-ai iubit toate rautatile. M-ai iubit cand mi-a fost somn, cand am scris despre ei, m-ai iubit chiar si atunci cand simteam ca totul se prabuseste. M-ai facut sa zambesc.

Sunt mandra de tine!

Parabens domnule Blog!

`Chiar daca a plouat, am plecat de mana sa vedem rasaritul. Era o dimineata din aia rece, in care frigul  iti gadila oasele,  era dimineata aia in care vantul imi flutura hainele. Imi tremura tot corpul de raceala care tocmai ma pandise, abia puteam sa scot doua zgomote, aveam un zambet mare pe fata si imi puteam simti sangele circuland prin fiecare celula.

Langa piscina, e un pod mare, care noaptea e luminat. M-a dus acolo, m-a lipit de zidul cel rosiatic si m-a sarut. Toate emotiile mi s-au ascuns in stomac. Am inchis ochii si m-am legumizat. Mi-era dor sa il vad dupa atata timp.

El, e omul care nu m-a judecat niciodata. Stiam ca intr-o zi se va intoarce sa-mi zambeasca, sa ma stranga in brate, si sa-mi sarute pleoapele incarcate de sentimentul trecerii timpului.

El e omul care te trezeste in miez de noapte sa iti spuna noapte buna, si e omul care te ia de mana sa vedeti orasul. In noapte. El e cel care iti canta dimineata inainte sa deschizi ochii. El e cel care exerseaza in parc, si lasa copiii sa se joace cu corzile contrabasului sau.

El e omul caruia nu ii pare niciodata rau, e omul caruia ii place sa vorbeasca mult, e omul care stie sa filozofeze, iar in ultimul timp a ajuns la concluzia ca trebuie sa se gandeasca mai mult la el, el e cel care te incurajeaza sa-ti urmezi visele.

In ultimul timp iesim in fiecare zi impreuna sa ne povestim dorurile. Ma priveste cu ochi sturlubatici, iar mie mi-e dor sa il sarut.

Ma macina si pe mine idei.