November 2008


Te crezi puternic?Ai impresia ca nimeni si nimic nu sta in calea viselor tare invincibile?Prietenul tau imaginar va fi primul care iti va narui primul vis, si urmatorul , pana cand castelul tau  iluzionar se va prabusi chiar in fata ta, fara ca tu sa poti macar sa scoti un sunet. Uimit de rapiditatea cu care tot ce ai cladit in minute de ani se izbeste zgomotos pe asfaltul infierbantat de iluzii.Te intorci . Prietenul tau imaginar nu e aici.

Minunatul tau companion te suna. Rar. As vrea sa spun des. Nici macar  in cele mai importante zile, minutele care conteaza pentru tine cel mai  mult, nici atunci nu va izbuti sa lase totul la o parte si sa vina. Aici

Au fost zile cu soare in care hoinareati impreuna pe strazile orasului, sau sorbeati in balcon cafea dupa cafea. Spargeati pungi, va preumblati. Tineati unu la altul.Promiteati ca anii nu va vor desparti iar lumea va fi mai buna. Nu conta cat de important vei  fi devenit pentru ceilalti, pentru ca oamenii in care te-ai increzut cel mai mult au promis ca vor fi acolo intotdeauna.Nu te-ai  fi gandit niciodata ca  unul dintre cei mai importanti oameni din viata ta nu isi va asuma responsabilitatea despartirii.Cel putin.

Prietenul tau imaginar nu e nici macar o broasca autentica. Are anumite caracteristici ,dar tinde sa semene cu altceva.

Lacrimile inchise intr-un plic marginit de gheare , si-au pierdut existenta in momentul in care  ati gasit punctul mort.Ideile impotmolite in micul tau creier nu mai au capacitatea de a sistematiza rationamente perfect valabile. Reconstituirea nu e cel mai indicat lucru.

Sa fii fericit!

Te-ai simtit vreodata cuprins intre doua varste?

Mie una ,mi se intampla des sa nu stiu in ce categorie ar trebui sa ma incadrez mai exact. Azi implinesc o varsta( chiar, cum de te-ai hotarat sa o implinesti?) iar ieri eram cu un an mai mica. Mi-ar placea ,sa dau ceasul cu un an inapoi, cu doi , cu trei, cinci, sapte…pana la varsta copilariei. Sau macar sa reusesc sa-mi inventez un aparat de masurat sentimentele, de citit gandurile, si o masina a timpului, care sa-mi dea voie pentru cinci minute sa asist la prostiile  de care eram capabila odinioara.Nici sa visez nu mai am voie, pentru ca timpul ,maret stapanitor al intregului univers, imi roade consistenta imaginatiei. Ma roade, ma imbratraneste, ma sacaie cu  aberatii.

Dar AZI, am voie sa dansez pana  imi epuizez toata energia, pana cand picioarele mele nu vor mai rezista tentatiei de a se opri, pana cand corpul meu molcom va refuza gestionarea sunetului vibrant.

Azi sunt eu, fara masina timpului , aniversand cel de’al doilea majorat. Azi nu ai voie sa-mi spui nu,  ai putea totusi sa-mi zambesti.Pe bune.

Timpul imi va darui o  alta masina a timpului, si tot asa, in fiecare an , pentru ca, in cele din urma sa reusesc sa -mi creez o valoroasa colectie de timpi(si miscari).

Imi scot sufletul la licitatie. Primesc in schimb o masina de citit gandurile. Sunt foarte folositoare as putea spune. Ar trebui refacuta, pentru ca Kermit e pretentioasa.O pictam.

Sensibilul m-a atins.

Sunt sfasiata de bucuria regasirii…..

Mergand pe strazile din marele Bucuresti. Imi povestea despre mirajul poeziei incarnate in mintea-i bolnava. Sincer, nu  sunt cunoscatoare si nici nu manifest o dorinta arzatoare in ceea ce priveste literatura de acest fel.Imi plac metaforele inglobate intr-o fraza mult prea lunga , dar care reprezinta mult mai mult decat o simpla rima analizata.

Ma ia de mana si trecem strada. Pe rosu. Claxonul masinii din spatele nostru nu pare sa-i starneasca nici o nemultumire, ba chiar zambeste fericit.Omul ciudat de langa mine are buze carnoase si ochi bulbucati.Nu cred totusi ca as putea sa il descriu  in totalitate, pentru ca primul instinct ma tradeaza .In acest caz. E mandru ca   briza diminetii ii alinta pleoapele mult prea obosite. Nici macar tigara nu-i mai tine de urat.Vin Eu. E 6 AM iar zorii ne zambesc.Ne simtim frumosi in marea aglomeratie urbana din care nimeni nu indrazneste sa se razvrateasca. Aerul capitalei  imi da o energie nemaipomenita, desi, nedormita de zile bune, as fi putut resimti oboseala.Pe buze. Sunt la fel de energica ca in momentul in care am pasit  in trenul care m-ar fi plimbat prin toata tara.

Eu nu astept iarna. Nici toamna. Ci prima(Vara).Sa-mi miroase a  frunze crude.  Sa nu-mi inghete nasu si sa  nu ma mai gandesc ca imbatranesc. pentru ca nu vreau sa implinesc.Ani. Starea mea permanenta include trecerea anilor,  de aceea nu e nevoie sa o  prezint ca pe un lucru obisnuit. Ai implinit?(?).

Omului ,,ugly de langa mine ii place iarna. Isi asterne zumzetul si chitara  in fata unui foc si ne (in)canta. E posesorul unui zmeu curcubeic.Imi povesteste cu maestrie despre trecerea timpului, despre tineretea care ne (a)bate. E un boem si isi asteapta nerabdator cafeaua de dimineata. sa miroase a cetateni draguti si a buze sacaitoare. sa simta ca inima-i pompeaza sange cu aceeasi rapiditate ca anul trecut si ca ne potrivim. Urcam in primul tramvai care se zareste pe indelungata strada si apoi coboram la metrou.

(Ne) sunam.trrrrriiiing

Two ugly people in Bucharest holding hands.

Ne vedem maine.