Te-ai simtit vreodata cuprins intre doua varste?

Mie una ,mi se intampla des sa nu stiu in ce categorie ar trebui sa ma incadrez mai exact. Azi implinesc o varsta( chiar, cum de te-ai hotarat sa o implinesti?) iar ieri eram cu un an mai mica. Mi-ar placea ,sa dau ceasul cu un an inapoi, cu doi , cu trei, cinci, sapte…pana la varsta copilariei. Sau macar sa reusesc sa-mi inventez un aparat de masurat sentimentele, de citit gandurile, si o masina a timpului, care sa-mi dea voie pentru cinci minute sa asist la prostiile  de care eram capabila odinioara.Nici sa visez nu mai am voie, pentru ca timpul ,maret stapanitor al intregului univers, imi roade consistenta imaginatiei. Ma roade, ma imbratraneste, ma sacaie cu  aberatii.

Dar AZI, am voie sa dansez pana  imi epuizez toata energia, pana cand picioarele mele nu vor mai rezista tentatiei de a se opri, pana cand corpul meu molcom va refuza gestionarea sunetului vibrant.

Azi sunt eu, fara masina timpului , aniversand cel de’al doilea majorat. Azi nu ai voie sa-mi spui nu,  ai putea totusi sa-mi zambesti.Pe bune.

Timpul imi va darui o  alta masina a timpului, si tot asa, in fiecare an , pentru ca, in cele din urma sa reusesc sa -mi creez o valoroasa colectie de timpi(si miscari).

Imi scot sufletul la licitatie. Primesc in schimb o masina de citit gandurile. Sunt foarte folositoare as putea spune. Ar trebui refacuta, pentru ca Kermit e pretentioasa.O pictam.

Sensibilul m-a atins.

Sunt sfasiata de bucuria regasirii…..