Semestrul trecut v-am povestit despre Semana academica, săptămână  în care sunt celebraţi studenţii din anii terminali. Şi cum juniorii nu puteau trece neobservaţi, prin Latada  (RecepA§A£o ao Caloiro )se bucură şi ei de petreceri destinate numai lor, concerte, băute, etc.
Auzisem doar poveşti despre această săptămână nebună, în care juniorii( cei de anul I) sunt nevoiţi să execute nenumărate pedepse din partea celor mai mari, sunt nevoiţi să poarte urechi de iepure prin oraş, să meargă târâş, etc.  Iar pozele din anii trecuţi  în care înfăţişau armata de oameni care  îşi prezentau facultatea în fel şi chip, erau doar nişte imagini care păreau rupte din cărţi.
Am trăit şi eu aceleaşi sentimente. N-o să vă dau prea multe detalii, însă vă las să vedeţi filmuleţe care prezintă mult mai bine ceea ce aş putea eu să zic. Cert e că m-am bucurat nespus să văd cu ochii mei nebunia prin care trec studenţii portughezi la început de drum.

Cât despre ,,jobul” meu, o să spun că mă entuziasmează pe zi ce trece. Ieri am ieşit de nebună prin oraş  să fac poze pentru  Vicestyle( what do we wear?) şi  deşi eram foarte sceptică la început, am găsit oameni super interesanţi, oameni deschişi, oameni care se simţeau super maguliţi că vreau să-i trag în poză. Cele două ore pe care le aveam la dispoziţie au trecut mult mai repede decât m-aş fi aşteptat. Cu ocazia asta am reuşit să mai hoinăresc şi eu un pic prin oraş ( am găsit în sfârşit şi librăria lui Harry Potter, librărie pe care o caut de vreo 3 săptămâni). Am stat două săptămâni şi am citit tot ce se putea citi despre VICE, m-am uitat la documentare, am citit zeci de articole, m-am uitat la poze, m-am uitat prin reviste, am citit studii de caz. Mi-am zis întotdeauna că nu vreau să lucrez într-o multicorporatie pentru că totul e brain wash, însă cred că fără acest ,,brainwash” e imposibil să-ţi faci angajaţii să se implice 100%. E totuşi un concept destul de delicat însă care are rezultate nemaipomenite.
Şi după cum spune Nuno, coordonatorul meu, de saptmana viitoare trecem la Public Relationships.


Nu mai sunt două săptămâni, nici măcar câteva ore. Sunt aici deja  de o săptămână  şi  mă bucur ca un copil de absolut tot ce se întâmplă. Mi-a luat un pic să mă reacomodez cu aerul portughez, însă am revenit la normal.

Şi nu, nu călătoresc de voie, ci de nevoie, şi nu, nu am renunţat la studii. De fapt, îmi place şcoala. Voi locui în Porto ( tot în Portugalia) pentru următoarele trei luni jumătate. Cred ca este  fi una dintre cele mai mari şanse de a mă remarca şi de a mă adapta într-un oraş total necunoscut, într-un oraş în care nu cunosc pe nimeni. Şi pentru că nu vroiam să renunţ la şcoală, am aplicat pentru o practică Erasmus, pentru că experienţă mea anterioară m-a făcut să îmi dau seama că mai am nevoie de o perioadă asemănătoare.  Practica Erasmus poţi să o faci în timpul anului universitar ( deci poate fi accesată doar de studenţi) sau în vacanţa de vară, pe o perioadă de trei luni.

Lucrez la VICE  Portugal ( va apărea VICE România curând). E o revistă internaţională care are tot ce-mi trebuie mie. E în curs de dezvoltare, are proiecte minunate, reportaje, oameni inteligenţi care, deşi sunt tineri, au foarte multă experienţă în spate. Sunt cea mai tânără  de acolo, însă sper să mă ridic la nivelul aşteptărilor, deoarece asta e singura modalitate de a  pleca de aici cu cunoştinţe bine definite şi cu o experienţă pe care n-aş fi putut-o căpăta altfel.

Despre Porto pot să zic că e un oraş absolut minunat deşi câteodată mă face să-mi dau seama cât de frumoasă e România şi cât de diferiţi suntem unii de ceilalţi. Însă nu mă plâng. E un oraş în plină dezvoltare; acum se fac cunoscute o grămadă de chestii de care noi în România ne-am plictisit deja . E frumos totuşi să vezi cum anumite lucruri încep să se dezvolte într-un mediu diferit de cel cu care te-ai obişnuit. Oraşul trăieşte prin tinerii care celebrează  de fiecare dată prin ,,buffalus”. Librării, cafenele, petreceri de tot felul, oameni grăbiţi. E un oraş cosmopolit care mă umple de energie. E un oras cu deschidere la ocean.

A meritat efortul? Deocamdată da, având în vedere că am început cu dreptul iar experienţa mea de început a fost total diferită de cea pe care am trăit-o  în februarie atunci când am venit pentru prima dată  Portugalia.  

Săptămâna aceasta am fost în Covilha, pentru că a fost Latada( parada academică) şi pentru că mi-era mult prea dor de oamenii  care sunt încă acolo şi cu care  am petrecut jumătate de an.

Şi pentru că mi-a plăcut să-mi impartasec experienţa semestrul trecut , voi încerca şi de data această să fac la fel, aşadar data viitoare vă povestesc mai multe despre Latada, vă dau poze şi un mic filmuleţ ca să simţiţi puţin atmosfera de acolo.

Spor!