Da, mai sunt vreo două săptămâni. Mi se păr nesfârşite, pentru că entuziasmul pe care l-am căpătat nu mi-l mai poate lua nimeni.
Împachetez şi despachetez de un milion de ori, ca să fiu sigură că îmi încap toate chestiile pe care le vreau şi trebuie să le iau.  Acum o să fiu pe cont propriu. Vreau să fiu sigură că o să am tot ce îmi trebuie, că n-o să-mi dau seama iar la aeroport că mi-am uitat placa de păr pe biroul din camera sora’mii.
Uite de’aia mi-e dor de Erasmus.  Pentru că nimeni, nu te-ar fi refuzat niciodată cu nimic.  Aici, prietenii mei se pierd în ceaţa de dimineaţă.  Sunt oameni totuşi, care mă caută şi cu care ies la cafea ocazional.  It feels soo fucking great, pentru că în ultima vreme n-am prea avut parte de momente din astea liniştite, în care să pot să-mi beau cafeaua negandindu-mă că mi-au mai rămas doar 10 minute până pleacă următorul autobuz.  Ciudat, acum vreau să mă  văd cu foarte mulţi cunoscuţi( mi-e tare dor de Opinisti) însă când m-am întors din ţara nu aveam chef să văd pe nimeni.  Sunt oameni care mă surprind în fiecare zi, însă cei care rămân acolo întotdeauna  mă fac să zâmbesc şi să merg în continuare.
Şi dacă mă întrebaţi dacă mi-e frică, o să zic DA, mi-e frică de mor. Pentru că vor fi o grămadă de chestii pe care va trebui să le înfrunt, pentru că voi fi singură într-o mare de necunoscuţi.  Însă cred că that’s the fun of it.  Să călătoreşti în timp, pe glob, peste tot, să cunoşti oameni, să le ştii obiceiurile de dimineaţă şi tradiţiile de Crăciun. Să ştii de ce beau cafe, galhao sau galhao escuro.

Abia aştept Crăciunul, pentru că deşi nu o să fiu cu ai mei acasă o să fiu cu alţi oameni drăguţi pe care nu i-am văzut de foarte mult timp.  Oameni care îmi dau o energie din aia debordantă. Cred că am avut parte de mai multe evenimente care trebuiau să mă pună la încercare, însă dacă Cambridge-ul din liceu, examen pe care mi l-am dorit mult, nu mi-a dat şansa să dau the best of me, acum am luat-o de la O  singură şi-o să am şansa să demonstrez multe. Mie, celorlalţi.  Deocamdată aştept să văd dacă am făcut cea mai bună alegere.
Şi da, mai sunt vreo două săptămâni.