7RGgy4cxidjygvfv1OZE5yjQ_500

Stau pe baricada din fata blocului si ploua. Picioarele imi atarna lung si cativa stropi de ploaia umi uda pielea uscata de soare. Oameni coborand din tramvai incep sa alerge de colo colo. Mame cu copii in brate, batrani, oameni normali.

Am fost  intotdeauna intrigata de metodele prin care poti sa mori. Metodele prin care poti sa schimbi mentalitati. Metodele prin care poti sa manipulezi oamenii cu propriile arme.

Cateodata ma gandesc cat de importanta sunt pentru ceilalti, sau cat de mult ma apreciaza cei pe care ii cunosc. Pentru ca sunt momente in care disparitia ta genereaza un val de lacrimi si intrigi. Disparitia ta fizica.

EU. Nu-mi dau niciodata parola de la mail. Nu mi se pare necesar, mai ales ca e un lucru destul de personal. La fel ca telefonul, ca pijamalele, ca sapunul de fata sau periuta mea de dinti. Ma intreb cine mi-ar citi vechiul jurnal sau ar avea curiozitatea sa-mi umble printre haine. Cine s-ar imbraca cu rochia mea preferata, sau cine ar imparti ciorapii mei colorati. Cine mi-ar purta balerinii, sandalele, gentile. Cine si-ar baga nasul in sertarul meu cu margele si cercei.

Cine mi-ar reproduce scrisul, mi-ar fura stiloul  sau si-ar face unghiile cu oja mea cea rosie.

Cine mi-ar citi mesajele.

Cine ar spune ca am fost prietenul lui cel mai bun sau  cea mai misto persoana pe care a cunoscut-o vreodata. Cine ar spune fara politete ca am fost o tipa sociabila, desteapta sau amuzanta. Cine ar veni sa-mi renege numele si sa-mi scoata la iveala toate defectele. Cine ar veni sa spuna ca sarut prost sau ca ii placea sa ma tina de mana la apus. Cine ar recunoaste : ca a venit pentru mine la Brasov, ca m-a dus sa vad orasul de pe coline, iarna, sau ca m-a invitat la o cafea de fata cu prietena lui. Cine si-ar aminti de noptile pierdute pe mess sau cine ar spune c-a fugit cu mine pe strazile Bucurestiului. Cine ar spune ca mi-a recitat din Florian Pittis. Cine a vazut rasaritul cu mine in parc. Cine m-a contrazis, cine mi-a dat dreptate, cine a barfit cu mine zile intregi. Cine mi-ar fi cumparat fericirea.

Uneori mi se pare ca nu fac indeajuns de multe, alteori simt ca nu mai pot, nu mai vreau , nu mai am chef. Mi-e lene. Astazi am mai primit o lectie de viata, care mi-a demonstrat ca optimismul din mine nu e chiar un defect.

Ploaia ma moleseste. Ma duc sa dorm.