3650526602_3b5fcd5072Nu am vazut niciodata Bucurestiul din perspectiva omului care merge pe mijlocul strazii si nu-i zice nimeni nimic. Nu am simtit niciodata ca  fac parte dintr-un grup de oameni pe care nu i-am mai vazut niciodata in viata mea, dar care pareau mult prea draguti in ,,blocul’’ din care faceau parte.

Da. A fost bikewalk. Duminica. Primul din viata mea. 25 kilometri cu bicicleta prin mijlocul Bucurestiului, prin mijlocul unui oras despre care tot timpul aud numai lucruri gri.  Acum totul a parut a fi mult mai dragut. Mi-a placut ca am putut sa trec pe rosu, pe verde, pe portocaliu. Am mers pe pista de biciclete, pe trotuar, prin parc, prin mijlocul strazii, pe prima banda, la dreapta, la stanga, in linie dreapta sau de’a curmezisu.

Am zambit pe sub mustati ca l-am vazut pe Bobby Voicu. Again. Dupa mai mult de 10 ani am revazut circul de stat. Mi-a placut Herastraul vazut de pe bicicleta, cu apa pe roti, cu vantul in fata, cu 50 de oameni in fata mea si cu alti 50 in spatele meu. Mi-a placut piata ,,George Enescu” si muzica simfonica,  in perfecta concordanta cu atmosfera. Mi s-a parut foarte dragut si m-a facut sa am un zambet delicios.  M-am hilizit cand m-au injurat batranii, desi circulam regulamentar. Mi-au placut oamenii care ne aratau cu degetul si erau perfect convinsi ca ne-am intrunit sa protestam,  dar si politistii carora li se scurgeau ochii si care n-au zis nimic.

Ii multumesc lui Ariel ca a insistat sa vin.

Si nu, bicicleta mea nu a fost prea mica. E doar magnifica.