Ai o perioada din aia in care ai manca foarte multa ciocolata.

Eu nu mai pot sa mananc multa ciocolata. Ma imbolnaveste trecerea timpului, imi consum energia din pungile de rezerva.

Visez la vise.  Nu pot sa renunt la tot, sunt mult prea aproape de unul dintre lucrurile pe care mi le-am dorit cel mai mult vreodata. Sunt mult prea aproape de iluzia departarii de locul natal. Am totusi o energie crescanda, de care nu pot sa scap. Imi tot imaginez baloanele de sapun deasupra carora o sa zbor curand.

El e langa mine. Am fost intodeauna langa el, insa nu m-a vazut.  Cateodata ma tine de mana. Eu ma bucur din lucruri marunte.  Ii vad sclipirea din ochi si miscarea buzelor. In reluare.

Ne zdrobim creierele, le impartim in bucati mici de hartie pe care scriem cate-o dorinta. Apoi tragem la sorti.

Predestinati.

In octombrie mergem la film, iesim in parc. Vorbim, discutam , radem.

Eu stiu!