E sâmbătă. E sâmbăta aia în care toate gunoaiele din casă îţi rămân împrăştiate prin cele mai încurcate colţuri. Mi s-ar părea frumos să fii şi tu aici. Să dormim în cearşaful meu cel bântuit de somnuri insomniace. Mi-ar plăcea să mă săruţi fructuos, cu buzele tale mari şi cărnoase.

E sâmbătă. Parcă e sâmbăta aia în care te plimbi prin Bucureştiul sălbatic şi aştepţi un telefon de la cineva pe care nu l-ai văzut de foarte mult timp. Te cucereşte pasiunea aerului poluat de capitală. E locul ăla care te năuceşte, e locul ăla care îţi pierde inima în nopţi frământate de frig iernatic.

E sâmbătă. E ger afară. Mă ascund în privirea reflectoarelor. Îmi sorb limonada la un film care-mi delectează simţurile. Ţi-ar plăcea să-ţi încrunţi sprâncenele de dorinţă.

Gândeşte-te ce-ţi doreşti.

E sâmbătă. E ziua aia în care ai voie să-ţi doreşti orice. Ai voie să spui orice. Ai voie chiar să-ţi laşi iubirea să zboare printre curcubeele verii.

E iarnă