7RGgy4cxihfuwvovcy8r00JAo1_500Cateodata am impresia ca ma strangi in pumn..ca pe un pumn de nisip care ti se prelinge printre degetele-ti  incarcate de soarele care nu se sfieste sa mai arda. Uneori imi doresc sa dispar, sa fiu unul dintre super-eroii care din pura imtamplare pot sa refaca orice. Orice micsorare a tulburarilor mentale.

Cateodata am impresia ca viata mea se restrange la momentul pe care il respir. Si eventual urmatorul. Pentru ca totul e incertitudine.

Cateodata am impresia ca broastele nu-mi canta a ploaie printre tevile patate de rugina frumos incrustata in metalul oval.

Cateodata te urasc. Uneori te iubesc. Imi vine sa-ti sar in brate. Si sa zambesc a soare. A  ploaie. Cateodata, stii, mi-as dori sa-mi canti la chitara. Sa zdrangani anevoios niste note muzicale pe care crezi ca le cunosti. Perfect. Poate ca as putea sa fiu eu muza care iti canta prin vene. Un cantec de somn. Sa-ti injectez  in sange baloane de sapun.

Uneori am sentimente ciudate care atarana de o papiota o ata.

Cateodata nu pot sa ma abtin. Si-ti spun cu lacrimi in ochi tot ce simt. Tip. Cateodata cred ca esti un ciudat.

Cateodata parca m-as pregati de moarte.

Cateodata scriu mic, mic, ca sa nu poti sa tragi cu coada ochiului la perdeaua de cerneala ce se asterne pe hartie.  Cateodata mi-as dori sa scriu frumos, linistit, cu o penita strecurata prin marginea de poteci a vremii.

Cateodata ma uit la tine cum dormi. Linistit pe perna pe care tocmai ai inaugurat-o. Vantul imi bate salbatec in geam, de parca ar vrea sa muste o bucata din mine.

Ma ghemuiesc speriata in plapuma ce-mi ascunde ochii verzi.