90Se pare ca toata lumea se  simte cam singura in ultima perioada. Toata lumea are nevoie de o reconstructie a propriei personalitati, de un inceput care sa-l restructureze pe vechiul ,,eu”. Calatoriile din vara asta  m-au facut sa imi dau seama cat de singura sunt si cat de ineficienta in concordanta cu planurile pe care mi le facusem. Zambesc totusi, indragostita de vreme si de iubirea care imi da tarcoale.

Ov spune ca nu mai este ,,nimicspecial” si probabil ca si el are nevoie macar de un moment de reculegere a ideilor care i-au fost frumos desenat in liceu.

Betty a plecat si ea cu gandurile sale impachetate bine. Vrea sa locuiasca singura in garsoniera ei si sa nu mai depinda de nimeni.

S se  muta peste cateva zile in Olanda. Cand am avut nevoie de cineva, ea a fost singura care mi-a redat increderea in mine. Stiu ca va reusi sa treaca peste perioada ,,imi este dor” si ,, nu o sa pot sa fac asta”. O sa merg la ea si-o sa vina la mine. O sa fiu acolo cand o sa aiba nevoie de mine. O sa mergem in Porto si in Amsterdam.

Ultimul an mi-a furat  aproape tot ce iubeam mai mult. Fericirea care mi-a calatorit prin oase de’a lungul a patru ani. Primul an de facultate m-a schimbat si mi-a dat multe lectii. De viata. Si nu  stiu daca acum pot spune ca apreciez mai mult ce am insa cu siguranta pot sa lupt pentru mai mult. Anul asta nu mi-a pasat de note.  Nu cred ca am invatat care imi sunt limitele, poate pentru ca inca nu am ajuns la ele. Unde e punctul maxim de intersectare a puterilor a dorintelor si a realitatii, nici asta nu pot sa spun.

Stiu doar ca de cele mai multe ori mi-e bine, desi sunt incapatanata si nu vreau sa recunosc asta. Sunt totusi oameni care ma iubesc pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce vreau sa devin sau pentru ceea ce am fost. Cred ca uneori nu mai este nevoie de nimeni care sa te impinga de la spate. Pentru ca tu esti singurul care poate lua cele mai bune decizii pentru tine.