on_the_train_by_katie_katieDaca lumea ar fi facuta din bucati  de ciocolata, nu m-as atinge de partea cu frisca.

Stau lipita de un perete rece. Vizita nocturna de ieri seara a fost binevenita pentru tristetea mea care nu-si mai lua umbrela sa plece la plimbare prin ploaia de meteoriti.

Pentru prima data in sase luni, a fost o zi de luni in care am simtit ca am facut ceva. Fara tristetea si paranoia pe care o capatam la fiecare sedinta  si care imi innegrea sufletul. Azi am primit in sfarsit imboldul de care aveam nevoie. Chiar daca si mie mi-e greu uneori sa-mi inteleg reactiile debusolante, sunt perfect constienta de cofeina care le da miros. E o mica obsesie inconjurata de miere.Mi-am dat seama ca desi n-am recunoscut niciodata, am inceput sa ma atasez de acei oameni. Imi sunt dragi.  Mai ales cand ne intindem la barfe si rasete duminica noaptea. Redactia e uneori refugiul de care am nevoie.

Azi mi s-a zis ca pot. Si-a fost minunat sa vad seninatatea unui om care aparent nu stie prea multe despre mine.

Am inceput sa imi rod unghiile. Din nou. Si sa mananc ciocolata ca sparta, dupa o lunga perioada in care nu m-am atins de nimic dulce.  De parca n-ai sti… Cura de slabire. Mananc sanatos si ma tratez de paranoia care ma cuprinde deseori, asa dintr-o data.

Desi par uneori sa nu am nici o noima in aberatia care-mi traverseaza capul, unii stiu ca am perfecta dreptate. Nu sunt singura nebuna in marea de normali. Pentru ca oamenii simpli sunt plictisitori. Pentru ca oamenii normali sunt plictisitori. Pentru ca uneori nici tu nu stii ce sa crezi. Crezi ca poti sa  fii diferit in conformitate? E totusi o provocare pentru  nervii tai de otel.

Azi e o zi draguta, iar maine o alta zi plina de incarcatura emotionala.

Cred ca stiu ce-mi mai lipseste…