skin-is-072_bw_crop_w

Recunosc. Imi place sa ma uit la filme. E o forma de a-mi incununa dorinta nebuna de cunoastere. Viata mea nici macar nu seamana cu un film prost in care personajul principal sunt eu.

Iti amintesti acele filme pline de iubire, actiune sau joaca? In acea lume a camerei ascunse, intotdeauna vei gasi pe cineva care-ti va tine o super lunga si siropoasa prelegere despre cum trebuie sa te comporti si despre lucrurile cu adevarat importante in viata. Mi-ar fi placut sa am si eu o mini persoana macar, care sa-mi zica lucruri inteligente despre viata, sa nu fie nevoie sa mai dau cu capul de fiecare data de pragul de sus. Imi pare rau pentru creierul in miniatura pe care il am si pentru speranta pe care mi-o pun in oameni. Viciul meu cel mai mare sunt oamenii. Cred. Nu placerea nebuna de a dormi non stop, nu inghetata sau cumparaturile. Ma duc la piata de vicii atunci cand telenovela pe care o traiesc se transforma intr-un film prost in care nu vreau sa mai regizez nimic. Mi-ar placea sa am si eu o cale spre o lume fantasmagorica, spre metode care mai de care mai sturlubatice. Iar daca optimismul de care dau dovada nu e de ajuns, as vrea gasesc metode de rezolvare a incurcaturilor, sau a momentelor in care simti ca totul se naruie in jurul tau si tu nu poti decat sa stai cu mainile imbratisate si sa te uiti. Personajele din filme ar trebui sa-ti ofere un model, sau sa-ti demonstreze ca pot. Pentru ca si tu poti. Vreau sa am sacul meu de rezolvari a problemelor. Vreau sa pot, iar atunci cand piata de vicii e plina, vreau sa vin eu cu cel mai bun produs.

Ps: thanks to Alessya for the picture