friends2

Mi-ar fi placut sa cred ca mica mea obsesie cu si despre ,prietenie” ar fi putut deveni realitate mai devreme sau mai tarziu. Intotdeauna mi-a fost greu sa-mi dau seama cine e si cine nu e. Timpul m-a invatat ca oamenilor le place sa surprinda, si probabil  ,,incompetenta” de care dau dovada cand e vorba de relatii interumane, vine tocmai din aceasta dorinta nemasurata de a schimba ceva. Nici nu stiu ce ma doare mai tare, tradarea sau dezamagirea de dupa. As fi vrut sa cred ca vor fi acolo pentru mine fara sa fiu nevoita sa ma schimb, sau sa ma prefac ca sunt altceva. Desi cliseistica fraza, oamenii care te accepta, sunt oamenii care stiu cine esti si de ce esti cine esti. Sunt oamenii care nu-ti vor cere niciodata sa te schimbi. Vreau sa stiu cine nu te va judeca niciodata pentru increderea prosteasca pe care o acorzi evenimentelor.

Nu stiu baietii cum sunt, insa din punctul de vedere al unei fete, unele chestii conteaza. Fetele gasesc  sursa de inspiratie in orice. Placerea unui  baiat de a barfi cu prietenul lui, nu va fi niciodata mai mare decat a unei fete. Cumparaturile nu sunt la fel de incitante daca nu o ai pe ea alaturi, iar serile deprima(n)te n-o sa fie  mai vesele daca nu stati pe balcon la o cafea. Apus de soare. Fetele mi-au daruit totul. De la sfaturi, plansete in nopti nedormite, pana la  zambete, chitcaieli, bilete in ora de franceza, rasete pe sub banca, serii de mim duminica in parc, popcorn , chips, haine imprumutate, lipstick, carti, rasarit la mare, discutii interminabile pe mess, de peste hotare, cadouri la sfarsit de vara, bronz, imbratisari si iluzii. Iluzii iluzorii. Momente pe care nu le regret insa de care-mi va fi intotdeauna dor. Si-as vrea sa stiu unde am gresit, ca sa ma pot corecta pe viitor.

Daca prieteniile intre genuri diferite se intampla sa fie adevarate, imi place sa cred ca e verosimil ceea ce se intampla. Dintr-o pura coincidenta probabil, am incredere mai mare in baieti decat in fete. Poate pentru ca ei  sunt sigura ca o sa ma traga de maneca cand o sa iau decizii prostesti. Ea va gandi ca o fata. Ca o fata gandesti si tu. Barfele cu baietii sunt incitante. Sunt o adepta a acestui tip de ,,destainuire”. In acest fel,  am invatat multe detalii masculine gandite, pe care nu le-as fi putut dobandi altfel.

Probabil in urma unor intamplari frustrante , prieteniile dintre ,,ex-es” nu (prea) functioneaza, cel putin in perioada imediat dupa. Nu-ti face placere sa cunosti toate detaliile care-i fac viata siropoasa. Desi imi plac picanteriile, nu vreau sa stiu de ce m-a parasit sau de ce-i plac mai mult unele femei decat altele. Sunt autista. Noi fetele, cel putin, ne dorim sa pastram o anumita aura a unei bune relatii cu acel el. Momentele in care nu te mai considera decat o amica sunt negresit printre  acele momente in care iti doresti sa-ti fi auzit prostiile dinainte, pentru ca mai apoi sa nu le mai repeti interpretativ. Pline de subtilitati.

Prieteniile virtuale au devenit prietenii reale in cadrul socializarii in retea. Eu cred ca functioneaza, si-mi place sa-i cunosc in prima instanta, purtand acest val al iluzionismului. Pentru ca  lumea virtuala in care va intalniti poate fi considerata o forma de magie. Credibila in cele din urma. Concreta. Singura in care am reusit sa am incredere, mi-a povestit despre drumurile cu trenul, despre iubire, mi-a fost alaturi cand mi-a fost mai greu, mi-a trimis baloane de sapun din tragicul situatiei ei. M-a cules de la gara. Mi-a demonstrat ca exista si ca poate fi.

Geniile nu exista. Am aflat si asta

Ps: thanks Athe.