vai-ci-faina-ii2

Il vad batand din palme in ziua doi. Muzica de fundal, copac cu flori, maini imperecheate. Omul de langa mine e hazliu. Ne stim de ceva timp, si e desuchiat in felul lui. Imi priveste buzele devorator.  Ma imbratiseaza calduros, si’apoi ma saruta pe furis. Ii simt caldura buzelor, vibratia din corp. Orasul e de partea mea. Ruleaza. Imi simt inima cum pompeaza sange de doua ori mai repede.

Hormoni de primavara.

Ma protejeaza cu un zambet jucaus, cu un dans nebunatic, cu geanta intr-o parte. Ma simt in siguranta. In sfarsit. Impartim ciocolata. Imi multumeste. E ciocolatiu de dulce.

Daca  n-as cupla idilele, i-as darui inima. Cu tot cu ambalaj. Daca le cuplez, imi dau seama de importanta ipocriziei de care pot sa dau dovada. Imi fac rau singura. Ma simt topita in fata  mirosului ametitor de copaci infloriti, de parc, de el. Ma tine strans de mana si-mi vine sa dansez. E ca si cum timpul nu-mi joaca feste.

Imi vreau creierul zvapaiat inapoi, fara idile fara un final fericit, fara cafea de la Mac, fara sarutari intrerupte de frig.

Nici eu nu vreau sa stiu ce simt.

E primavara.