copy-of-it-blows1hFericita ca se termina cu bine.Fericita ca   nu e totul asa de negru precum pare, fericita ca totusi cineva ma iubeste. Simtind adierea iernii pe piele-mi uscata.

Bilantul nu se mai face azi.S-a facut pe tren, pe drumul dus-intors catre munti. Minute in sir in care m-am gandit la nemurirea sufletului, la oamenii  pe care i-am avut langa mine un an intreg, la prietenii care mi-au mai ramas,la mine. Cum sunt, de ce sunt, daca sunt. Intrebari retorice si principii spulberate de compromisuri inutile.Filozoafa din mine imi spune ca nimic nu e cum ar trebui sa fie, desi  lucrurile importante s-au facut.Cu plansete, cu nopti nedormite. Examene, bac, examene, nopti lungi petrecarete fiind,  prietenii rupte, iubiti si relatii prea scurte,trenuri incarcate de prezenta ta.De’a lungul si de’a latul tarii. Dar nu-i nimic, pentru ca zambete largi  vor atarna deasupra noastra si ne vom multumi cu mai mult sau mai putin.In functie de voi, de tine si egoul tau.

Anul asta mi-am dat seama cat de important este sa traiesti clipa, cat de visator poti sa fii, care e bunul simt si de cate feluri poate fi, cine sunt eu  in raport cu ceilalti, daca merit sau nu, daca e bine ce vreau,daca promisiunile se tin sau nu.

Anul asta am ras mult cu fetele, pe care le(am) iub(it)esc  si carora   le datorez multe. Le multumesc ca au fost alaturi de mine in cei mai frumosi ani, ca am plans impreuna la sfarsit , ca ne-am preumblat, ca am jucat mim in parc. Ca intalnirile de duminica nu ar fi fost la fel de frumoase fara fumul lor de tigara.Ii multumesc  Ei, ca inca nu s-a saturat de mine.

Raman totusi cocotata pe cel mai inalt bloc din oras.