Nici macar cu marea in brate nu cred ca ti-as da drumul.Sa  va am pe amandoi, pe tine in dreapta, iar pe ea in stanga. Sa ne permitem sa ne balacim.Sa nu ne pese de nimeni si de nimic. Sa fim egoisti. Sa ne spargem in cuvinte mari.Si sa-ti pese.

Eu, minunata femeie  inzestrata cu zambet si  buze moi , cumparand fericirea la kilogram. Cu  parul mirosind a flori de camp, cu balsam in hainele-mi abia luate de pe sarma.Cu prosop imbibat.Cu fularul descumpanirii fluturand la gat. cu tine de mana. Cu inima batand de miliarde de ori mai repede.Cu sacose de rafie la brat, sau cu geanta pe umar. Tot aia.Sunt pline.

Tu, globule de cristal, venind cu bradul de Craciun.Cu muzica in cap. Cu degetele pe clanta. Cu pasii mari, trancanind asurzitor.Mirosind a piele curata deshidratata de  sapunul din baie, imbibat in zumzet de albine.Dulcele mecanism al independentei de sine.

Plec sa-mi culeg marea in borcan, iar pe tine te voi strange in bucati  facute mingi colorate, inghesuite intr-un balon.Intr-un balon de sapun.De care sa-mi pot lega ata dorintei si vata pe bat

Sa-mi miroase a ,,tot locul ” peste tot.