Mergand pe strazile din marele Bucuresti. Imi povestea despre mirajul poeziei incarnate in mintea-i bolnava. Sincer, nu  sunt cunoscatoare si nici nu manifest o dorinta arzatoare in ceea ce priveste literatura de acest fel.Imi plac metaforele inglobate intr-o fraza mult prea lunga , dar care reprezinta mult mai mult decat o simpla rima analizata.

Ma ia de mana si trecem strada. Pe rosu. Claxonul masinii din spatele nostru nu pare sa-i starneasca nici o nemultumire, ba chiar zambeste fericit.Omul ciudat de langa mine are buze carnoase si ochi bulbucati.Nu cred totusi ca as putea sa il descriu  in totalitate, pentru ca primul instinct ma tradeaza .In acest caz. E mandru ca   briza diminetii ii alinta pleoapele mult prea obosite. Nici macar tigara nu-i mai tine de urat.Vin Eu. E 6 AM iar zorii ne zambesc.Ne simtim frumosi in marea aglomeratie urbana din care nimeni nu indrazneste sa se razvrateasca. Aerul capitalei  imi da o energie nemaipomenita, desi, nedormita de zile bune, as fi putut resimti oboseala.Pe buze. Sunt la fel de energica ca in momentul in care am pasit  in trenul care m-ar fi plimbat prin toata tara.

Eu nu astept iarna. Nici toamna. Ci prima(Vara).Sa-mi miroase a  frunze crude.  Sa nu-mi inghete nasu si sa  nu ma mai gandesc ca imbatranesc. pentru ca nu vreau sa implinesc.Ani. Starea mea permanenta include trecerea anilor,  de aceea nu e nevoie sa o  prezint ca pe un lucru obisnuit. Ai implinit?(?).

Omului ,,ugly“ de langa mine ii place iarna. Isi asterne zumzetul si chitara  in fata unui foc si ne (in)canta. E posesorul unui zmeu curcubeic.Imi povesteste cu maestrie despre trecerea timpului, despre tineretea care ne (a)bate. E un boem si isi asteapta nerabdator cafeaua de dimineata. sa miroase a cetateni draguti si a buze sacaitoare. sa simta ca inima-i pompeaza sange cu aceeasi rapiditate ca anul trecut si ca ne potrivim. Urcam in primul tramvai care se zareste pe indelungata strada si apoi coboram la metrou.

(Ne) sunam.trrrrriiiing

Two ugly people in Bucharest holding hands.

Ne vedem maine.