Am o pasiune intriganta de a-mi roade unghiile. Fie ca sunt  nervoasa sau  astept de o perioada foarte lunga de timp, incep prin a-mi dezbina fiecare bucatica. E o pasiune nedureroasa, mai ales ca sunt momente in care e singura sansa de a ma calma. Uneori sunt nesigura pe mine si ma intreb deseori  care ar fi cursul vietii mele daca as fi la fel de fragila si naiva precum o unghie. Cand un strop de ploaie cade  pe ea, se uda, apoi se usuca cu aceeasi rapiditate.

 Am unghiile medii. Niciodata nu reusesc sa ajunga la o lungime satisfacatoare, pentru ca ma trezesc cu o dorinta insetata de a le distruge.  Uneori, imi place sa le vopsesc. Sa le colorez in diferite culori.   E distractiv. Nu ar putea nimic sa  ma incante la fel. Are un farmec aparte. Trebuie sa o iei pe fiecare in parte si sa ii acorzi  timpul si atentia necesara. Asta o avem in comun. Amandurora ne place sa   ne pastram integritatea. Cel  mai fascintant este faptul ca se bucura de atentie, si  nu isi exprima niciodata indignarea.

 Unghia de la mana dreapta, e unghia norocoasa. Intotdeauna trebuie sa fie diferita/colorata intr-un alt fel. Se simte speciala. Trebuie doar sa aplici un alt fel de strat  pe intreaga sa suprafata. Nu  accepta retusuri, si nu suporta incalcari ale limitelor pe care le impune.

 Ne asemanam .Din nou. Suntem ticaite si ne intereseaza fiecare detaliu. Nu vrem sa fim ca celelalte si nu suportam sa fim modelate. Tindem spre perfectiune si ne place sa  place sa analizam fiecare detaliu.

 Ne comparam cu noi, iar in  contrastul cu ceilalti  intotdeauna  vrem sa iesim din banal. Vrem  libertate, dar totusi  ne incadram in  limitele normalului.  Nu suportam rigoarea si nici integrarea in standardele impuse de o persoana care are intodeauna predispozitia de a gresi.  Ne acceptam slabiciunile, dar nu vom  fi  niciodata  indeajuns de curajoase pentru a  accepta toate erorile pe care le  facem.

Simultan.

 

Advertisements