Aluzie

Mood: not even curious

Listening to : Silent Strike-Alb

Sunt rece ca o musca intinsa pe masa. Lovita cu cruzime de paleta care a nimerit-o fix pe spinarea-i usuratica. Nimic nu ma mai doare.

Mi-as putea ajusta fata de geamul pe care tocmai l-am inchis. Stau cu ochii tintiti la tavan.  Tantarii mi-au dat navala in acest inceput de toamna. Totul pare a fi asa de pustiu.Frunzele au disparut. Toata lumea  a disparut. Intr-un balon de sapun.

Am chemat-o pe Geo pe la mine sa ne facem unghiile. Stiu ca nu se stramba si-i place. Ne era dor sa stam impreuna. Numai noi doua. Azi dimineata ne-am baut cafeaua. Si-am stat la povesti.

Ceva se intampla. In  ultima perioada toata lumea pare a fi draguta. Imi creste entuziasmul eului. Zambeste pe sub maneca, fara sa il vada nimeni. Complimentele in ajuta sa creasca. Intotdeauna se intampla asa.

Poate ar trebui sa incep si eu sa fur muzica de pe youtube. Desi urasc pirateria. Oamenii care nu au propriile lor idei. Oamenii care nu spun nimic. Oamenii care fura tot ce pot sa-ti fure. Inima. Ideile. Capul. Mintile. Sufletul.

Cred ca e frumos sa reusesti sa-ti transcrii gandurile atunci cand nu esti sub influenta muzicii. Sa nu-ti cante melodii triste, vesele, haiducii. In casti.

Intr-o zi vom disparea cu totii. In ceata. Poate ne va canta cineva la pian. O sa adormim pe-un camp verde.Orasul va ramane in spate. Orgiile, muzica, calatoriile, bicicletele, masinile, oamenii. Se vor face praf.

Uneori, imi pierd ideile in vise. Alearga de nebune printre prafuri halucinogene. Cand ma asez in fata tastaturii, literele incep sa se incurce una pe cealalta. De parca nu le mai place ordinea.  Cateodata toti ne dorim ceva mai bun. Ciocolata. O prietena mai buna. De parca traim intr-o fuga continua spre infinit. Cateodata ma intreb daca am evoluat. Daca evoluez vreodata. Daca ma indrept spre ,,undeva”. Spre ceea ce vreau eu. Nu spre ceea ce vor altii. Nu spre dorintele altora.

Nimic nu ma mai multumeste.

Cateodata ma intreb daca Portugalia e mai frumoasa.

 

Restructurare

Se pare ca toata lumea se  simte cam singura in ultima perioada. Toata lumea are nevoie de o reconstructie a propriei personalitati, de un inceput care sa-l restructureze pe vechiul ,,eu”. Calatoriile din vara asta  m-au facut sa imi dau seama cat de singura sunt si cat de ineficienta in concordanta cu planurile pe care mi le facusem. Zambesc totusi, indragostita de vreme si de iubirea care imi da tarcoale.

Ov spune ca nu mai este ,,nimicspecial” si probabil ca si el are nevoie macar de un moment de reculegere a ideilor care i-au fost frumos desenat in liceu.

Betty a plecat si ea cu gandurile sale impachetate bine. Vrea sa locuiasca singura in garsoniera ei si sa nu mai depinda de nimeni.

S se  muta peste cateva zile in Olanda. Cand am avut nevoie de cineva, ea a fost singura care mi-a redat increderea in mine. Stiu ca va reusi sa treaca peste perioada ,,imi este dor” si ,, nu o sa pot sa fac asta”. O sa merg la ea si-o sa vina la mine. O sa fiu acolo cand o sa aiba nevoie de mine. O sa mergem in Porto si in Amsterdam.

Ultimul an mi-a furat  aproape tot ce iubeam mai mult. Fericirea care mi-a calatorit prin oase de’a lungul a patru ani. Primul an de facultate m-a schimbat si mi-a dat multe lectii. De viata. Si nu  stiu daca acum pot spune ca apreciez mai mult ce am insa cu siguranta pot sa lupt pentru mai mult. Anul asta nu mi-a pasat de note.  Nu cred ca am invatat care imi sunt limitele, poate pentru ca inca nu am ajuns la ele. Unde e punctul maxim de intersectare a puterilor a dorintelor si a realitatii, nici asta nu pot sa spun.

Stiu doar ca de cele mai multe ori mi-e bine, desi sunt incapatanata si nu vreau sa recunosc asta. Sunt totusi oameni care ma iubesc pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce vreau sa devin sau pentru ceea ce am fost. Cred ca uneori nu mai este nevoie de nimeni care sa te impinga de la spate. Pentru ca tu esti singurul care poate lua cele mai bune decizii pentru tine.

 

Fara…

Chiar daca nu am scris despre tine pana  acum, o fac totusi, pentru ca faci parte din viata mea.Pentru ca esti tu, maret calator prin lume.

Mi-am propus ca de azi inainte sa te uit.Sa nu-mi mai pese de mirosul tau imbibat de atata vreme in pielea-mi.Sa nu te mai visez.Noaptea.Pentru ca orgoliul tau e cel putin la fel de mare ca al meu.Pentru ca prietena ta nu stie, pentru ca de azi mi-e indiferent daca afla sau nu.Pentru ca fericirea mea conteaza.

.Fara alcool, droguri sau nebunii infasurate in cearsafuri de hotel.Fara sa te gandesti la baloane de sapun.

Pentru ca nu stiu daca sunt frumoasa sau nu.

Si-ar fi atat de inutil sa-ti descriu chipul  prin prisma ochilor mei  naivi.Inutil sa-mi pun inima sa bata de anxietate, sa te vreau pentru mine inca de la cel mai mic os, de la cea mai zvacnita bataie a inimii.E inutil sa-mi doresc ceva.

Dar nu-i nimic, pentru ca fara tine se poate, iar trenul nu se va mai intoarce niciodata.

 

Definit

Imi definesc  sentimentele sub forma  unor baloane de sapun. Sunt atat de incurcate, incat trebuie sa le acaparez pentru a le aduna intr-un singur loc. Sunt  deseori atat de mici,  dar ai capacitatea sa le  cresti intensitatea.Sunt fericita ca suntem, si  am impresia ca nu mai am nevoie de nimic altceva. Nu e poveste, iar realitatea ma izbeste de fiecare parapet.

Cu dragoste.

Imi amintesc de cenusiul care iti colora venele inainte sa ne intalnim.Eram doi oameni obisnuiti si nu indrazneam sa vorbim unul cu celalalt. Viata era monotona si oricine ar fi putut afirma cu seninatate  ca nici unul dintre noi nu este preocupat de nimic aparte, nu are nici o pasiune care ii starneste interesul. Nu ne place arta si obisnuim sa ne ocupam de nimicuri.

,,De fapt, apreciem liniile trasate spre case, coloram totul  cu acuarele sau timp. Tii pensonul cu mana dreapta si cu cealalta  atentezi la tigara de pe masa. Mansarda ne gazduieste.  Am o foaie mare , dreptunghiulara as putea zice, pe care mi-ai dat voie sa o imprim cum vreau. Astazi pot sa ( te) combin , sa ( te )  amestec.Ma las dusa de val. Te vad intrand   pe usa si mirosul de iasomie si tei ma imbie. Usor.  Iei o foaie de  pe noptiera si imi arati o schita. O apreciez. Te vad definit in fiecare expresie, in fiecare linie trasata. Stiu ca ai rabdare si nu te grabesti. Iti place. “

E interesant felul in care ma vezi. Te vad in aceeasi maniera.  Tu te consideri mofturos,  dar imi place la nebunie felul in care te alinti. Iti bei cafeaua cu mana stanga si de fiecare data ma intreb cum poti sa fii atat de stangaci  intr-o  chestiune marunta. Sensibilitatea ta ma uimeste de fiecare data cand surprind. Momente. Esti un munte de vointa si am siguranta ca esti mult prea hotarat  pe drumul spre reusita. Nu aberezi, precum as face eu, si reusesti sa imi acaparezi atentia. Cu lucruri. Iti place sa imi citesti, imi place sa te ascult. Rasfoiesti fiecare pagina a cartii. Subtil.Cu tine nu am timp sa ma plictisesc si totul pare de cele mai multe ori o joaca de copii. Adultii nu ar avea timp de astfel de lucruri. Tu ma ingropi in balonul de bumbac, in care e cald si am libertate nelimitata.  Plictisindu-ma, ar trebui sa ma gandesc prea mult la mine. Sau la tine. Cand suntem amandoi, nu am timp sa fiu egoista.

.Am gasit in tine acel ceva care ma defineste.  Nu suntem copii, sau poate ca da. Avem jucarii imaginare.  Nu ne contopim cu natura si nu aberam pe teme filozofice.  Uneori suntem doar noi doi. Ne place asa.

 Esti sensibil, si  ma saruti

. Cu dragoste.