Bikewalk

Nu am vazut niciodata Bucurestiul din perspectiva omului care merge pe mijlocul strazii si nu-i zice nimeni nimic. Nu am simtit niciodata ca  fac parte dintr-un grup de oameni pe care nu i-am mai vazut niciodata in viata mea, dar care pareau mult prea draguti in ,,blocul’’ din care faceau parte.

Da. A fost bikewalk. Duminica. Primul din viata mea. 25 kilometri cu bicicleta prin mijlocul Bucurestiului, prin mijlocul unui oras despre care tot timpul aud numai lucruri gri.  Acum totul a parut a fi mult mai dragut. Mi-a placut ca am putut sa trec pe rosu, pe verde, pe portocaliu. Am mers pe pista de biciclete, pe trotuar, prin parc, prin mijlocul strazii, pe prima banda, la dreapta, la stanga, in linie dreapta sau de’a curmezisu.

Am zambit pe sub mustati ca l-am vazut pe Bobby Voicu. Again. Dupa mai mult de 10 ani am revazut circul de stat. Mi-a placut Herastraul vazut de pe bicicleta, cu apa pe roti, cu vantul in fata, cu 50 de oameni in fata mea si cu alti 50 in spatele meu. Mi-a placut piata ,,George Enescu” si muzica simfonica,  in perfecta concordanta cu atmosfera. Mi s-a parut foarte dragut si m-a facut sa am un zambet delicios.  M-am hilizit cand m-au injurat batranii, desi circulam regulamentar. Mi-au placut oamenii care ne aratau cu degetul si erau perfect convinsi ca ne-am intrunit sa protestam,  dar si politistii carora li se scurgeau ochii si care n-au zis nimic.

Ii multumesc lui Ariel ca a insistat sa vin.

Si nu, bicicleta mea nu a fost prea mica. E doar magnifica.

 

Grow Green

Printre maldarul de bloguri pe care am fost nevoita sa le rasfoiesc astazi, am gasit pe cineva care povestea despre cat de culti sunt cei care cresc in mijlocul orasului fata de cei care traiesc in mahala sau pe la marginea metropolei si despre cat de limitate sunt mijloacele de exploatare a anumitor resurse umane. Astfel, e mult mai usor sa primesti sprijin din partea celor de la ,,centru”. Metropola, cea mai mare din tara, ma bucura de fiecare data, pentru ca premeditat sau nu, ma surprinde intotdeauna.

Din pura intamplare, prin minunatul Bucuresti, am dat de un targ de ,,fair trade” in care puteai sa gasesti daca nu tot, aproape tot ceea ce inseamna green: de la cartoane reciclate, carti, la suc natural, haine handmade, cercei, brose, biciclete, muzica, mini gradina botanica, demonstratii de teatru, workshopuri  de pictura si olarit, etc. Minunat, absolut genial daca imi permiteti, mai ales partea cu cercei.

In alta ordine de idei, chiar daca oamenii aia sunt ,,dubiosi”( nu imi asum apelativul), mi se pare o initiativa extraordinara, avand in vedere ca programele de ecologizare sunt destul de putine prin RO si prost implementate,  iar acest ,,fair-trade”  e unul foarte popular si pare a avea un impact major in randul tinerilor cel putin.

Ma gandeam totusi la faptul ca noi, romanii suntem destul de nepasatori in ceea ce priveste protectia mediului, si trebuie sa recunoastem ca este destul de greu daca nu aproape imposibil sa schimbi mentalitatea oamenilor.  Acest proiect, ,,grow green”, pe langa faptul ca e divers si fooarte interesant, ar putea sa devina in cele din urma  ,,un fashion icon” pe care foarte multi ar vrea sa il urmeze, doar pentru a fi la moda, si nu neaparat dintr-o pura dorinta de a ajuta natura. In orice caz, si oricum ai da-o e la fel, impactul ar fi acelasi, indiferent care ar fi motivele pentru care oamenii fac asta.

Anyway,  pe langa zambetul pe buze pe care mi l-a lasat mica plimbare si care m-a facut sa gasesc un parculet pe care il cautam de mult prea mult timp, o sa ma alatur  micilor ,,grown green artists” , pentru simplul motiv ca le urmaresc campaniile de ceva timp, in diferitele lor forme si orase, si pentru ca-mi plac.

Nespus.

Deci sa traim verde.