E chill. E inceput de weekend si e chill, cand de obicei abia incepea nebunia. Iar nopti nedormite. Duminica trecuta am ajuns la 9 dimineata acasa. Bine, aveam si un motiv special, insa mi-am amintit  de weekendurile in care imi plimbam linistita nelinistile pe strazile Bucurestiului. Mi s-a facut un dor nebun, un dor care m-ar fi indemnat sa ma furisez in primul tren care ar fi fost pe sine. Toate trenurile duc spre capitala in cele din urma.
Oboseala mi se cunoaste pe ochi. Am incetat sa mai cred in insomnii traduse prin ochi cristalini. Pentru ca somnul, imi trece prin venele vinetii de atata somn ingamfat. Pentru ca mainile imi tremura de viteza cu care poti sa alergi dupa miresme primavaratice. Pentru ca buzele mi se misca a ganduri plimbate paralel cu longitudinea neuronilor.

Poate e mult prea liniste in casa. Atunci cand inchid ochii, aud cum mai curge apa la baie, sau cum oameni grabiti isi indreapta silueta prin ceata deja deasa.

Stii sentimentul ala care iti incarca mintea cu ganduri care mai de care mai sturlubatice? Uite.  Tocmai s-a abatut asupra mea. Mi-e dor de El. De pielea lui maronie si ochii negri. De buzele lui mari care imi sufla usor pe frunte ,,noapte buna”. De bratele lungi, fistichii si de degetele care le tin strans pe ale mele. Mi-e dor de el, cel care imi miroase pielea si stie sa o diferentieze, de el cel care ma iubeste pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce ar trebui sa fiu. De el, cel care moare de nerabdare sa-mi vada fata ciufulita dimineata, de el, cel care are grija sa-mi fie bine. Sa ne fie bine. Hormonii iernatici inca nu au inghetat. Nu iti dau niciodata in pace. Probabil au facut vreun pact.

As vrea sa-mi topeasca dorintele intr-un cazan stropit cu puteri magice. Doar El poate face asta.

Amdoar18ani.ro

Cred ca de ziua ta nu iti doresti nimic in afara de oameni dragi. Oameni care sa-ti zambeasca din tot sufletul, oameni care stiu cat de mult inseamna pentru tine. Cred ca am avut cea mai frumoasa zi de nastere. Cadouri, zambete, imbratisari prelungi, oameni la care tin enorm si care ma fac sa plang numai cand se uita la mine.

M-am bucurat enorm ca G si-a mutat pentru cateva zile catrafusele de la Bucuresti. E unul dintre cei mai importanti pentru mine.

Nici ea, cea de la 800 de kilometri, n-a uitat de mine si m-a facut sa izbucnesc in plansete de emotie inca de dimineata, atunci cand i-am citit e-mailul in care a cuprins atatea sentimente, incat nu le-ai putea desena nici in culori.

Iar fetele, fetele m-au imbratisat de cel putin 20 de ori. M-au facut sa realizez din nou cat de importante sunt adevaratele prietenii. Stiam asta, doar ca am un sentiment asa, furnicator cand imi reamintesc. Si apoi  sunt mandra de mine. Pentru ca prietenii mei sunt cei mai frumosi, cei mai intelepti, cei mai fermecatori. Pentru ca intotdeauna se gandesc la toate.

Iar mama , ea mi-a zis ca ma iubeste.

In rest, am un ras diabolic de fiecare data cand realizez ca si-a mai adus cineva aminte de mine. Ma emotionez irecuperabil.

Am ajuns din nou la varsta 0.

Cred ca despre asta imi este cel mai greu sa scriu. Si nu cred ca o sa reusesc vreodata sa adun toate cuvintele pentru a scrie ceva perfect. Intreg. Pentru ca sunt atat de multe sentimente in momentele cheie ale vietii mele, incat oricat de mult as descrie, n-ar avea nici un capat. O vad in fiecare zi in toate literele pe care le tastez. Imi povesteste despre dorul nebun pe care il are si despre dorul pe care il duce.

Ne este dor de mama. De ceva vreme incoace toti ne ingramadim in cerinte exorbitante.

L este in primul an. De fiecare data cand ne intalnim, imi povesteste cu stupoare despre oamenii pe care ii are in jur, si despre tristetile care o incearca de fiecare data cand ajunge in camin. Vrea acasa, acolo unde ea, mama, oricat de cicalitoare sau morocanoasa ar fi ,  o asteapta la masa. Cu bratele deschise.

D ii spune mamei sale Margareta. Imi imaginez o bunica durdulie, care in tineretile sale a fost una dintre cele mai frumoase femei. O femeie simpla, care ne trimite prajituri bune la fiecare sfarsit de saptamana. Dar nu e bunica. Si nici nu e durdulie. E una dintre cele mai tinere femei de varsta  mijlocie pe care le cunosc.

Eu. Nu de foarte multi ani, mama a devenit cea mai buna prietena a mea. N-o sa spun ca are toate toate calitatile alea pe care ti le-ai dori de la o mama, ca e cea mai moderna, cea mai indrazneata, cea mai dilie. Pentru ca ar fi inutil. Ea e intotdeauna mai mult de’atat. A stiut sa treaca peste incapatanarea mea si sa ma indrepte spre locuri drepte, lipsite de incurcaturi inutile. Si nu e necesar sa zic ca probabil, e cea mai importanta persoana din viata mea. Pentru ca de la ea am invatat cele mai multe lucrurile pe care le stiu. Pentru ca datorita ei sunt Eu.

Geo. Am un sentiment de ,,don’t wanna see”, de fiecare data cand imi aduc aminte de tristetea prin care trece. N-as putea sa inteleg. Incerc doar sa o incurajez. Ea, mama ei, isi intinde aripile ingeresti peste micuta ei copila. Probabil ca moare de ras de fiecare data cand Geo incurca itele. O pazeste de’acolo de sus, din inaltul cerului. Poate ca ea e cel mai sus. Am parte de o panica ingrozitoare cand ma gandesc la august, luna in care au cazut saci cu nisip de nicaieri. O luna inecacioasa, o luna in care Geo a ramas singura. O luna in care mi-am dat seama poate, cat de mult inseamna anumiti oameni pentru mine. Iar eu, stau si fumez din tigara mea interminabila intr-un fotoliu insensibil. Mi-ar placea sa fac ceva, insa nu pot. Am mainile legate. As vrea poate sa fiu mai aproape, sa nu ne mai desparta opt sute de kilometri. Sa pot s-o chem la cafea intr-un balcon plin de soare de toamna…

Mi-ar placea sa fiu Zana Maseluta pentru ea.

Ma intreb daca ar fi sa alegi un singur lucru, dintre toate lucrurile pe care le ai la indemana, ce ai alege. Eu as alege-o pe ea,pe mama, pentru ca are aceeasi ochi verzi ca si mine.

Amdoar18ani.ro

Ma apuca iar noptile nedormite de maneca. Imi zic ca timpul zboara si zboara. Ma enerveaza ca pierd cel putin jumatate de ora in fiecare dimineata in autobuz. Am ochii umflati de somn si parca in ceata vad cum totul  se misca in reluare. Ceilalti oameni, la fel ca si mine, isi inghesuiesc greutatile. Unii sunt somnorosi , unii nepasatori, altii cu brazda trecerii timpului pe fata. Cateodata e amuzant pentru ca seamana cu mici marionete care-si apleaca viata prin fata ochilor tai. E ciudat sa te gandesti ca fiecare are o alta viata, experiente, trairi incalcite. Plansete.

In ultima perioada parca toata lumea e indragostita. Ii vezi de fiecare data tinandu-se strans de mana ca si cum toata dragostea s-ar fi strans intre cele doua maini inghetate de raceala vantului. Il vezi cum o soarbe din priviri si parca ti-ai dori si tu. Ideal. N-a mai plouat de mult. N-am mai apucat sa vad cum se preling stropi mari pe cealalta parte a geamului. Cred ca-i urasc pe oamenii aia cu ochi mari si sclipitori, carora le bate inima cu o viteza pe care nu o pot masura in batai de palme. Singuratatea e o boala. Parca se intoarce totul pe dos, pentru ca suntem complicati, pentru ca nu ne organizam bine, pentru ca nu ai indeajuns de multa vibratie a propriilor convingeri. Iti vine cateodata sa te dezbraci de haina aia rautacioasa si sa-ti desfaci fermoarul din care sa scoti panglici de pace si zambete. Baloane de sapun. Culori pentru ochii tai inecati in simpatii plapande. De fiecare data dragostea iti joaca feste. Intotdeauna e vorba despre toate, dar toate lucrurile alea interzise, despre care nu prea ai mai vrea sa vorbesti. Despre cearsafurile alea parfumate, despre lumina aia difuza pe care ai ascuns-o in dulap. Despre oamenii aia pe care i-ai iubit cu atata patima si care acum te considera cel mai de invidiat prieten. Poate ca te-ai saturat de atatea prietenii.Te resemnezi.Te incurci in vorbe bajbaite, insa scopul final se pierde undeva pe drum. Nu mai simti nimic. Ajungi sa stai zile intregi cu spatele la lume. Parca ai chef de ceva, insa ti-e prea lene sa te ridici macar de pe perna sa vezi cat arata acul ceasului care-ti bate in cap. De cele mai multe ori iti curg lacrimi pe obrajii nerabdatori. Iti chemi prietena cea mai buna sa omorati gaze cu timpul. Va inghesuiti sub plapuma, iar zilele par a fi ,,sambata”. Sambata, cand te trezesti tarziu, cand bei cafea la o ora indiferenta si cand ai vravul de filme pe masa. De fiecare data se intampla la fel.. Alti oameni insa, alte sentimente, acelasi tu plecand la cumparaturi fara depresii.

…

N-am scapat de sunetele trenului huruind pe sine. Apoi, in fiecare dimineata, chiar si in timpul zilei uneori, poti sa vezi avioane care lasa dare albe in patura de nori. Imi plac. Frunzele mi-au acoperit usa.

As vrea sa alerg.

Amdoar18ani.ro

Mi-e dor sa iesim la cafea. Tu de o parte a orasului, eu de cealalta parte. Mi-ar placea sa simti cum tremur cand te apropiii de mine. Sa te vad cum scoti fum iar si iar  pe narile-ti uscate deja. Sa privesc indeaproape cum iti misti buzele de fiecare data cand spui ceva, fara sa fac insa nici un gest. Sa astept poate doar sa-mi creasca pulsul si sa tremur cand te vad. Sa am un zambet de’ala nebun. De fericire.

Mi-e dor de vara. Mi-e un dor de apa aia sarata care-ti usuca pielea pana la cea din urma celula inviorata de soare, mi-e dor de caldura aia nebuna care-ti trece si prin umbrela parjolita de trecerea timpului, mi-e dor de tine si poate de mine. Mi-e dor sa ma iei de mana si sa-mi amintesti ca nu trebuie sa-mi fie frica. Mi-as dori sa ma strangi in brate si sa-mi soptesti la ureche. Stii ca n-am nici o indoiala. Pot sa ma duci in parc sa ma dau in leagan? N-am doruri nebune, doar o frica de infinit.

Ma mananca pielea de la atata iarna. De la frigul care-mi trece prin bluza falfainda pe celulele mele inca bronzate. Cand simt apa curgand pe pielea-mi uneori frumos mirositoate, vreau sa mananc ciocolata. Imi trebuie mult dulce, sa nu mai simt goluri.

Ma asez in fotoliul ala flexibil, inchid ochii si stau cu o cafea in mana. Astept trecerea timpului.

Ma preling. Sunt moody in ultima perioada. Am chef sa citesc mai mult, vreau sa am parte de zile din alea cand pot sa stau in casa de dimineata pana seara, cu vizite nocturne poate. Sa umblu de nebuna pe strazile orasului. Acum sunt inghetate deja. Nici cainii nu mai hoinaresc bezmetici de dor. Mi-e dor sa ma incui in casa si sa nu mai ies din casa. Sa nu primesc nici un telefon important si sa pot sa stau linistita la o tigara in timp ce-mi desenez unghiile. Mi-e dor de zilele alea in care nu ma trezesc morocanoasa., dar cu dor de duca. Zilele alea in care-mi fac bagajul in cele 5 minute ramase si plec la gara. Imi cumpar bilet si fug. Mi-e dor sa am timp de mine, si apoi sa-mi umplu mintea-mi tampita cu idei despre tine. Fara nici o importanta in cele din urma.

Am chef sa scriu mult, sa fiu responsabila. Vreau sa iesim la cafea.

Vreau. Si ti-e frica.

Amdoar18ani.ro