Profesor.Profesionism

Amdoar18ani.ro

 

Andreea.Profilul unei culturi cu acceleratie

Amdoar18ani.ro

 

Uite.Voluntariat

Amdoar18ani.ro

 

Profilul unei culturi cu acceleratie

Amdoar18ani.ro

 

Saptamana cu IIFF

Am doar 18 ani.ro

 

Schizofrenie

Suntem schizofreni. In gandire, in haine, in simtiri si idei care ar putea sa ne zguduiasca universul.  Unii au devenit oameni slabi in graba spre o lume mai buna, altii s-au impiedicat de pragul usilor inchise pana  si-au indeplinit visele.

Ne traim tineretea in liceu. In locul in care ne formam ca oameni, in locul care ne-a surprins in cele mai inedite ipostaze. Nu stiu de cate ori ti-ai pus intrebari existentiale. Principala intrebare  e totusi unde te indrepti, indiferent daca ai parinti divortati sau nu, indiferent daca esti la un liceu bun sau daca esti norocos cu prietenii pe care ii ai.

Mi-e greu sa nu ma gandesc la capacitatile mele, la motivatia de care dau dovada in tot ceea ce ma implic sau in zambetul pe care il capat dupa un lucru bine facut. Am simtit dezamagirea cum mi-a ciuruit sperantele, lasandu-ma fara umbrella in balta de lacrimi deprima(n)te.

Am trecut de la liceu la facultate cu o mica deceptie, desi ulterior mi-am dat seama ca prima alegere nu m-ar fi facut la fel de fericita din anumite puncte de vedere. Am ajuns in anul II, cu foarte multe idei si planuri care mai de care mai indraznete. Pline de initiativa. Daca m-am schimbat? Cu siguranta, pentru ca pe an ce trece iti dai seama ca oamenii nu sunt niciodata asa cum te-ai fi asteptat sa fie, iti dai seama ca planurile ti se schimba pe parcurs, iti dai probabil seama ce vrei. Mi-am vazut anul asta prietenii cum au zambit dupa ce si-au vazut visul cu ochii. Unii au divortat de mine, iar altii fac parte din mine.  Am vazut oameni care au realizat tot ce si-au propus, desi uneori ti-e greu sa crezi ca orice e posibil daca iti doresti cu adevarat. Cred ca asta mi-a dat si mie acel impuls de a merge mai departe. Traiesc intr-o lume circulara, cateodata in cea politica, cateodata sunt doar un pion imaginar intr-o realitate fictiva.

Sunt Froggy. Si-o sa va povestesc cum e intr-o alta dimensiune

 

Future shorts

Asta pentru ca tot cautam ceva dragut.Kids are just….great

 

Blank

I’m chilling. Ma simt ca o musca strivita de o paleta neconventionala. N-am chef de nimic si ma ghemuiesc singuratica in scaunul meu rotitor. De patru  zile mai exact.

Mi-ar placea sa-mi inchid mansarda cu cheia. Sa-mi adun toate culorile si acuarelele. Sa incep sa desenez. Sa ma fatai intr-un balansoar maroniu. Sa vad apusul prin geamul prafuit si sa-mi beau cafeaua de dimineata, seara. Sa mai citesc din cartea mea preferata. Sau din orice alta carte. Cred c-o sa-mi inchid si telefonul o perioada.

M-am reprofilat pe Felicity. E serialul adolescentei mele. E mai vechi, dar nu-mi pasa.  Avem foarte multe lucruri in comun.  Cand eram mica imi lasam joaca de’a Sailor Moon si ma instalam in fata televizorului la bunici, langa pat.  Uneori, filmele seamana cu realitatea., stii? Azi, Felicity  face ce vrea. Poti sa faci si tu la fel? Cateodata, ma pierd printre replici  inteligente. Pline de sens. Aici, in paralel, nimeni nu-ti da lectii frumoase in urma carora sa-ti vina sa mai bei o Cola si s-o iei de la capat. Chiar, n-am mai baut Cola  de mult. Televizorul ma plictiseste. Niciodata nu gasesc nimic indeajuns de categoric incat sa-mi tai o fasie de timp. Sa privesc.

In ultima perioada mi-am cam pierdut interesul in orice. Nu ma mai uit la filme, nu mai beau cafea, nu-mi fac unghiile, nu mai citesc reviste tampite. Nu mai hoinaresc prin magazine si nu mai citesc. Astept insa nerabdatoare sa-mi cumpar un alt bilet de tren , sa plec si apoi sa ma mut. Sa-mi fac iar curat printre lucruri si le bag in geamantan. Le urasc. Vreau sa vina Geo mai repede sa ne cataram pe  tocuri in fata uriasei mele oglinzi. Si sa mancam bomboane cu ciocolata.

Mi-as dori sa joc ping pong pe creierul tau. Sa vad cat rezista. As instala o masa, mi-as cumpara palete. Si o minge. Mi-as alege cu grija inamicul. Sau am putea sa jucam billiard. Cred ca ar fi mai usor. Am putea sa schimbam putin regulile jocului. Circumvoluntiunile ar fi gaurile pe care ar trebui sa le eviti. Bila neagra ar putea sa ramana lipita de crestetul capului.

Am casa intoarsa pe dos.

 

Doruri

urasc sa ma mut.

de fiecare aceeasi poveste, bagaje peste bagaje, iar cand crezi ca asta e tot, iti dai seama ca ti-au mai ramas cine stie ce tampenii aruncate in fundul dulapului, chestii pe care probabil nu le-ai folosit niciodata si probabil nici nu o sa le folosesti. Ai nevoie totusi de o alta sacosa.

m-am saturat de vesnicele colege de apartament care iti gasesc un defect la fiecare gura de aer pe care o iei.

baga-ti papucii in cea mai mare punga pe care o ai.

patura, scutur-o de mai multe ori, sa  fii sigur ca ai scos toti microbii mirositori din ea. Schimba fata de perna, iar pe cea noua baga-o in plasa. Va ajunge ,,acasa” oricum. ,,Acasa” e un termen vag, pentru ca de fiecare data ai o alta casa, acasa. O sa-mi fie dor de camera asta pentru ca acolo am cunoscut-o pe ea. Acolo am plans dupa el. Acolo am ras. Acolo mi-am consumat virtual ultimele dorinte aprinse. Acolo ne-am certat, ne-am incalzit. Acolo am dormit.Acolo am avut cele mai mari revelatii din anul asta scolar.

o sa-mi fie dor de ea pentru ca uneori, inainte sa-mi iau bagajele sa plec la tren, pare cea mai frumoasa haotica camera aglomerata. O sa-mi fie dor de ea pentru ca vara, cand am geamul deschis, aud avioanele si trenul. Vesnicul tren. Pentru ca iarna fulgii de nea se aseaza pe pervaz mult prea gingas si ma induc in eroare de fiecare data.

o sa-mi fie dor pentru ca avea peretii de carton si il auzeam pe monstrul cel cu gura mare cum ma barfea. Barfe delicioase, daca ma intrebi.

Am urat-o pentru ca avea un pat prea mare pentru spatiul pe care mi l-as fi dorit.

Ne luam ,,la revedere”. Ne dam un ,,chis” si-un ,,hag”. Ne promitem sa ne amintim una de cealalta, chiar daca nu ne vom mai vedea probabil niciodata. Nici macar baia nu e la fel de draguta ca locul in care am infundat somnul cu o perna gigantica. Intotdeauna imi va trezi regrete, pentru ca vrand nevrand mi-a ascultat tristetile si isteriile. Camera de anul acesta a fost camera cu cele mai multe amintiri. Pline de sentimente. Peretii mi-au ascultat plansul iar geamurile mi-au adus frigul in momentele in care vroiam sa-mi fie cald.

arunc o ultima privire si inchid usa.

 

PS: imi pare rau ca nu i-am pus un nume.

 

 

Liftofilii

Asta e pentru ca ii apreciez si-i plac maxim. Deci liftofilii cu Lina(dansatoarea) ,Lupu (betivul) si Geanina ( narcisista) . Haha:D