imi plac calatoriile. le ador chiar. cateodata ma enerveaza ca plec singura, hai hui.
nu stiu cum se face, insa toate plecarile mele de anu asta au avut repercursiuni asupra perceptiilor mele in ceea ce priveste tema prieteniilor. cunoscuti, necunoscuti, indivizi singulari.
never trust people. never. they’ll only hurt you.
ma enerveaza ca-mi consum energia cu oameni care de cele mai multe ori imi demonstreaza ca nu merita. cateodata ma intreb daca ceilalti patesc la fel.
nu sunt mai egoista ca ceilalti, desi cateodata tind sa cred asta. capacitatea mea de a intelege anumite lucruri se izbeste de momentele in care situatiile ,,de criza” ajung in pragul in care-mi demonstreaza ca egoismul e cea mai buna solutie. cateodata.
oamenii mint. imi mint sentimentele si credintele. ajung sa ma mint cu minciunile lor.
nu-mi supraapreciez calitatile de persoana integra. insa incerc sa-mi pastrez cel putin pe linia de plutire, credintele. imi vreau inocenta inapoi, si timpul, si ideile impartasite. si cadourile, si energia consumata si pachetele cu mancare.
m-am saturat de oameni prefacuti. de prefacatoriile celor mai intelepti. de prefacatoriile celor pe care-i crezi importanti, inteligenti sau remarcabili.
m-am saturat de cei care vorbesc fara sa fie intrebati sau de cei care vorbesc doar pentru ca se considera mult prea importanti pentru a nu fi in contact cu toata lumea.
ma enerveaza ca ma afecteaza, cand unora nici macar nu le pasa.
cred ca sunt in perioada concluziilor. o sa incetez sa mai fac asta in momentul X.
July 7, 2009 at 4:27 pm
timpul aventurier-fara nici o legatura cu “ciupercutele” de mai sus.
-este acel timp in care nu s-au inventat cuvintele “valorifici” si “cataloghezi”; cred ca aceste cuvinte sunt vinovate si pentru unele dintre problemele despre care vorbesti tu mai sus. poate ca tu nu “valorifici” suficient sau nu “cataloghezi” destul de precis. ar trebui sa fii mai “disciplinata”-dar nu esti si asta este f bine
pana la urma de asta ne si plac calatoriile, fiindca ne duc cu gandul la aventura-ea sta pana la urma la baza dorintei de a calatorii. obs:a nu se confunda calatoria cu excursiile organizate care sunt la moda in zilele noastre, gen “uau ce fain” “uau vreau sa vad si eu” “uauu nu mai avem timp”. calatoriile despre care vorbesc eu sunt cele care au putina aventura neasteptata de catre noi si care ne fac sa uitam de timp.
July 7, 2009 at 4:29 pm
in aceasi ordine de idei, poza este faina
July 7, 2009 at 4:57 pm
-timpul aventurier este cel care ti scoate in fata ceva neasteptat, neasteptat fiindca ti-l doreai foarte mult atat de mult incat nu te gandeai la el, fiindca viata ti se parea insuportabila in lipsa lui. fara el ramaneai cu egoismele, cu strugle, cu profanul, su praful si mizeria
July 7, 2009 at 5:01 pm
nu sunt desciplinata, si probabil ca asta ma face sa calc stramb in momente in care as avea nevoie de un rationament perfect. am nebuna tendinta de a ,,cataloga” si a ,,valorifica”.din motivul x. nici eu nu il stiu.totusi , cred ca astfel pot sa-mi transform timpul in unul aventurier. deja totul devine mult prea complicat:)). asta sunt eu. cu toate aberatiile care imi traverseaza capul, cu toate nebuniile care ma definesc.
nu stiu daca esti la fel. cateodata ma intreb daca si ceilalti despica evenimentele in 4 asa cum fac eu.cateodata nu-mi pasa. vreau sa cred ca asta nu ma face mai ciudata,ci mai rationala pe viitor.
July 7, 2009 at 5:14 pm
-timpul aventurier este cel in care chiar se intampla ceva-acel ceva care este un eveniment. nu este vorba de o demisie, flagrant sau meci de fotbal. este vorba de un eveniment-ceva care ii lasa pe multi nepasatori, nu l vad si trec pe langa el, intocmai cum trecem toti pe langa casa de pe strada unde locuim
July 7, 2009 at 5:30 pm
- timpul aventurier este acel timp de care avem nevoie atunci cand spunem ca “nu avem timp”
July 8, 2009 at 6:24 am
-timpul aventurier este acel timp petrecut atunci cand nu ti pui astfel de probleme, gen ce este timpul aventurier; cred ca apare atunci cand reusesti sa fii asa cum ai spus tu in articol din vacanta
July 8, 2009 at 4:08 pm
si crezi ca asa trebuie sa facem – sa intoarcem spatele la lume?
July 8, 2009 at 9:03 pm
probabil ca da. probabil ca timpul aventurier este acel timp pe care nu il astepti, pe care nu il programezi, care apare asa, cand te astepti mai putin, ca o surpriza.
in alta ordine de idei, nu cred ca trebuie sa intorci spatele la lume. sunt in ardeal in vacanta, si mi-am dat seama ca diferenta dintre locul in care vin eu si acesta e colosala.ca principii,valori. si totusi, sunt toti oameni, sunt toti persoane care locuiesc in aceeasi tara.
dupa cum spuneam,trebuie sa fim noi,sa ne fim noua alaturi cat si celorlati.nu din obligatie, sau din principii prost construite.
my humble opinion.
July 9, 2009 at 6:45 am
vacanta placuta!
unde?
July 9, 2009 at 6:46 am
ma gandeam la poza cand te-am intrebat de atitudine?
July 9, 2009 at 10:44 am
ah.my bad.poate decizia de a intoarce spatele macar artificial este o forma de protest.
PS:sunt in vacana la orastie:D.hihi.:”>
July 9, 2009 at 2:20 pm
…
July 11, 2009 at 6:35 pm
astept ceva fain despre experientele din vacanta
July 12, 2009 at 2:42 pm
scuze pentru intarziere,insa am fost la summer break la simeria zilele astea si-am fost rupta de tot ce inseamna ,,outside”. promit sa vin cu feedback de’acolo, insa numai dupa ce-mi revin.:D
tu ce sturlubaiesti pe’acolo?
July 14, 2009 at 6:47 pm
ce fain! sturlubaiesti!! astept feedback ul , unul puternic
July 17, 2009 at 10:15 pm
feedback.si mai urmeaza, pentru ca ma misc groaznic de greu:”>