Am ajuns acasa. In sfarsit. Si am o stare de’aia de vara. E vara. Cald. Toropeala.
De stat cu burta la soare toata ziua, de citit carti bune, de ras cu cel mai bun prieten. De uitat la serialul preferat.
Am muzica de vara in calculator.
Vara asta vreau sa recuperez tot ce am pierdut tot anul.
Petreceri. Prieteni. Oameni care mi-au miscat sentimentele. Dragostea. Calatorii. Job. Zilele in care pot sa lenevesc toata ziua fara sa ma gandesc ca peste 5 minute trebuie sa ma mut din fata televizorului. Noptile pe care pot sa le pierd fara sa mai numar orele de somn si apoi repercursiunile insomniei. Filmele bune. Jeleurile. Diminetile in care am timp sa iau micul dejun. Cafeaua. Kilometri intregi cuprinsi cu bicicleta. Zilele cu Geo, pentru ca mi-e dor de ea. Orele pe care pot sa le dorm fara sa ma trezeasca nimeni.Zilele in fata calculatorului.Plictiseala Rasaritul la mare. Calea spre Bini. Binifest. Shopping.
Vara asta nu vreau sa ma mai gandesc la insuccese. La nereusite. Vara asta vreau sa curga lin, sa-mi alinte dezamagirile de’a lungul anului. Sa-mi stearga lacrimile plangacioase si pline de emotie. Sa-mi elimine kilogramele in plus.
Vreau sa fie anotimpul meu, in care sa-mi bronzez neuronii, pielea, simturile..
Sa le colorez si sa-mi pictez fundite in par. Rochite vaporoase.
June 29, 2009 at 2:41 pm
daca ai ajuns acasa…nu stiu, dar ma gandesc ca de multe ori ti se pare ca nu mai poti sa spui ca ‘ai ajuns’ acasa, ca ai o casa…uneori, exista acea stare de spirit, ce cuvant mare, pe care o ai atunci cand mergi pe munte sau cand mergi cu bicicleta – in momentul in care ai ajuns in punctul X ti se pare atat de neinsemnat incat te indrepti spre punctul Y, un alt minuscul x…
June 29, 2009 at 4:25 pm
banuiesc ca vroiai sa spui insuccese din moment ce ghilimelele lipsesc
June 30, 2009 at 10:03 am
in cazul meu cel putin, un al loc e o alta casa.Acasa.
acum e acel acasa
June 30, 2009 at 10:04 am
insuccese.scuza-mi eroarea:”>
July 1, 2009 at 7:11 am
in afara de asta exista lumea, care nu te lasa in pace…prin lume nu inteleg numai oamenii care ne inconjoara, ci “lumea”, cu toate zgomotele si culorile ei…atunci cand nu ne gasim nici noi locul, cand vantul ne ademeneste si ne nelinisteste, cand lumea ne strica toate planurile…dar starea ta de spirit este ok, mi as dori sa pot simti si eu acelasi lucru. mai ales pentru kilometri intregi parcursi cu bicicleta chiar te invidiez!
July 1, 2009 at 5:58 pm
pe mine nu ma deranjeaza in mod deosebit galagia,lumea, culorile, rautatile. sunt pur si simplu un om. asa cum m-au invatat ai mei sa fiu. am momente cand starea mea de spirit se schimba de la o clipa la alta, sunt insa zile intregi cand sunt la fel. Nicio schimbare.
imi place sa comunic. iar daca oamenii sunt cateodata mai egoisti decat te-ai fi asteptat, bicicleta ma scoate din impas:”>.
July 2, 2009 at 6:40 am
nu ma gandeam la rautatile oamenilor – asta e una dintre problemele cele mai mici, dar care devine cea mai mare dat faptului ca o intalnesti pretutindeni.
spusele tale m au nelinistit, fiindca ma puneau in fata imposibilului-despre asta era vorba, iar lumea-de lumea mea eu sunt vinovat in primul rand (scuza-ma K)
July 2, 2009 at 10:03 am
spusele mele te-au nelinistit:-s?
July 3, 2009 at 6:45 am
da, este ceva nelinistitor in a descoperi ca nu mai poti sa traiesti anumite situatii. cred (- )?
July 3, 2009 at 7:33 am
ah evident.anlizam cu un prieten ce este cel mai rau: sa nu ai timp sa dormi sau sa ai insomnii?. cu siguranta ambele stari iti vor da o stare de frustrare insa trebuie sa gasesti o solutie. asa si aici. mi-e ciuda ca sunt o gramada de chestii pe care as vrea sa le fac, insa nu reusesc din lipsa de timp sau din alte motive. oricum ar fi, trebuie sa gasesti o solutie de compromis, astfel incat la sfarsitul zilei/saptamanii sa te fii cat de cat multumit. cred:-?
July 3, 2009 at 4:22 pm
asta inseamna atat de multe ezitari…de asta era sau este fain scrisul tau fiindca arata o linistitoare hotarare, deci nu o hotarare linistitoare. contradictia care exista intre ceea ce ma nelinisteste pe mine si ceea ce ai scris tu s-ar rezolva daca ursuletul s-ar plimba pe aleea cu grafiti. oauuuu!
July 3, 2009 at 5:06 pm
nu pot decat sa-ti multumesc.cred. pentru continuitatea de care dai dovada. iar in ceea ce priveste scrisul meu, ma defineste. asta sunt eu.