Anul trecut. In iunie asteptam nerabdatoare bacul, Erau zile nebunatice, pline de stres si caldura. Toropeala ne dadea bataie de cap tuturor, insa totul era mai frumos cand eram impreuna.
Duminica era ziua in care ne intalneam la mine. Cafea, fum de tigara, cipsuri, haine imprastiate, mult zgomot. Duminica era ziua in care mergeam in parc, ziua in care ajungeam pe banca de langa statuie unde ajungeam sa ne topim ofurile in castroane de ceramica, si unde jocul de mim era principala noastra ocupatie. Cred ca sentimentele ajung uneori sa se condenseze si devin turturi. Sau jeleuri colorate pe care ai putea sa le atarni pe perete in pungi de plastic. Anul trecut nu am invatat decat sa daruiesc tot ce am mai buni oamenilor la care tin. Fara sa-mi para rau ca am facut compromisuri, sau ca timpul petrecut cu ele poate ar fi fost mult mai productiv utilizat altfel. Anul trecut stiam ca le am pe ele. Acolo. Bac-ul a fost unul dintre cele mai intrigante, melancolice si pline de stres momente din viata noastra impreuna. Pentru ca am trait totul de sase ori mai intens.
Daca ma intreaba cineva daca mi-e dor, o sa zic ,,nu” . Desi in adancul sufletului stiu ca asta imi lipseste cel mai mult. Voi zice nu, pentru ca imi intind aripile pretentiilor, si-mi dau seama ca desi poate nu ma incadrez in anumite standarde de perfectiune, vreau mai mult. Sunt uneori prea naiva in esenta si-mi doresc prea intens unele lucruri aparent realizabile. Mi-e dor de bancurile si de accentul pur englezesc al Zanei,de rasul colorat al linistitei M, de sfaturile si barfele fetei cu oaia, de Bulina, care aparea cand te asteptai mai putin, si de fata cu vaca, care primea ciocolata incontinuu de la un anonim pe care deja nu il mai suporta si pentru care intotdeauna am fost ,,Naichi,Naichi”.
Anul trecut a fost anul in care mi-am permis sa chiulesc pentru prima oara in viata, fara sa-mi para rau. Pentru ca fata cu vaca ( O ) mi-a transmis in baloane de sapun ,,miserupism”. Asa il numea ea.
Banchetul a fost colorat. Cel putin. Plin de zambete, plansete, imbratisari prelungi. M-am incapatanat si atunci sa cred ca e sfarsitul. Si chiar daca nu am plans la banchet, ele stiau ca le iubesc. Pentru ca ( O ) a scris mai apoi despre relatie, despre noi fetele. Si m-a facut sa plang.
Cred ca e momentul in care pot sa raspund promt, sa intorc spatele si sa plec. Pentru ca nu cred ca e cineva care sa-si fi dorit ca toate lucrurile astea, aparent nemuritoare, sa continue. Sa ma intalnesc in fiecare zi cu ele la cafea, sa le oblig sa manance in ora de chiul, sa le repet inconstient faptul ca tutunul ma omoara sau sa pierdem vremea prin orasul obosit de trecerea anilor si de caldura care ne topea dorintele.
Cred ca mi-e dor de banca de pietre din fata liceului, in ziua in care am aruncat 4 ani la cosul de gunoi.
Desi am conceput in timp diverse scuze pentru acesti mini oameni nemuritori care pentru mine au insemnat mai mult decat papusile mele Barbie, a doua vara imi aduce mult timp imprejmuit de libertatea de a alege. Imi miroase incontinuu in camera a ,,anul trecut” si a poze aruncate in sertar. Pentru ca reconcilierea e imposibila. Pentru ca ne-am schimbat si pentru ca uneori nici noi nu mai stim cine suntem.
Ele nu pot sa afle asta.
June 6, 2009 at 1:10 pm
Eu cred ca ele toate stiu asta. Ti-as zice acuma cu accent britanic, poate sub forma de gluma, ca m-ai facut sa lacrimez. Numai ca nu e gluma. Tuturor ne e dor de vara celor 6 . Si toate cred ca am vrea sa revina vara aia si sa nu se mai termine in veci. Si toate zidurile care s-au ridicat intre noi sa fie din jeleu si sa le mancam si sa nu mai existe.
Nothing lasts forever. Especially the beautiful moments.
Tie poate nu ti-e dor. POate. Altora insa …
June 7, 2009 at 10:48 am
Din revolta, din suparare, din frustrare referitor la ce ai zis tu ca nu ti-e dor,ca reconcilierea nu e posibila, ca nu te incadrezi in acele standarde de perfectiune si ca vrei mai mult decat ce a fost, ca ai zis ca e momentul sa raspunzi prompt si sa intorci spatele si sa pleci, ca nu ai incredere in noi ca ne-am dorit la fel de mult cu toatele ca aceste lucruri sa continuie, ca ai aruncat 4 ani la cosul de gunoi, ca aceasta a 2 a vara iti ofera libertatea de a alege…. nu am vrut sa comentez, dar nu ma pot abtine. Zana mi-a dat si ea un impuls cu ce a zis. Libertatea de a alege?
Am avut libertate de la inceput…. nu ne-a obligat nimeni sa fim NOI, sa facem acele lucruri impreuna. Nu ne-a obligat nimeni sa simtim ce am simtit. Mereu am avut libertatea de a alege si probabil am ales inconstient ceea ce am vrut, adica sa fim cu toatele mereu impreuna. Nu poti sa spui ca ai aruncat la gunoi 4 ani. Refuz sa cred ca poti gandi, spune asta cu toata sinceritatea si nonsalanta pe care le expui. Chiar daca nu dureaza totul la nesfarsit, de ce nu vrei sa-ti amintesti doar ce a fost frumos? 
De ce nu vrei sa ne amintim cu drag unele de altele? De ce vrei sa fii tu cea care intoarce spatele si pleaca? Si eu mi-am dorit de multe ori sa plec si sa las in urma povestea asta, dar eu nu pot 
Mereu am spus si voi spune ca liceul a fost cea mai frumoasa perioada din viata mea, cu cei mai frumosi si minunati oameni pe care i-am avut alaturi, indiferent de ce s-a intamplat dupa. Eu pot sa urlu si sa zic cu toata inima ca : DA , MI-E DOR DE MOR DE TOT! Nu am de gand sa anulez tot ce a fost, pentru ca nu a mai continuat asa cum ne-am fi asteptat. Daca ti se face si tie dor… poate vei putea sa-ti amintesti doar de ce a fost frumos, lasand la o parte toate prostiile si copilariile pe care le-am facut 
Si as fi pus ca titlu “la revedere” si nu “adio” …. Adio e un cuvant prea dur si cu o rezonanta prea puternica si prea negativa…. 
Adio as spune cand vom lipsi si trup si suflet din viata ta…. Deocamdata lipsim doar fizic…. Cu sufletul mai suntem prezente, chiar si atunci cand tu iti amintesti de noi si iti pare rau ca nu ai avut libertatea sa alegi, cand ti se pare ca ai aruncat acei 4 ani petrecuti cu noi la cosul de gunoi…. tot suntem prezente in sufletul tau… Am spus ce aveam pe suflet… 
June 7, 2009 at 2:07 pm
Zanei nu i-am raspuns pentru ca nu am stiut ce sa-i spun. Am scris acest post pentru ca in ,,insensibilitatea” mea m-a apucat un dor nebun de anul trecut si de vara care abia incepea si era foarte bine planificata. Vara asta nu vorbeam despre libertatea de alegere a prietenilor, si de altfel de alegeri. Am scris asta pentru ca de mult vroiam sa o fac. Poate ca abia acum m-am simtit pregatita.
,,Daca ma intreaba cineva daca mi-e dor, o sa zic ,,nu” . Desi in adancul sufletului stiu ca asta imi lipseste cel mai mult”. Asta nu inseamna ca nu mi-e dor, ci ca e doar o forma articifiala de a-mi ascunde sentimentele. Mi-am dorit intotdeauna sa stiu unde am gresit, si daca am fost eu de vina, pentru ca pe viitor sa nu mai stagnez in prostie si in incapacitatea de a mai schimba lucrurile. Ne-am schimbat si suntem toate constiente de lucrul asta. Daca reconcilierea se va intampla pe bune, atunci nimic nu m-ar bucura mai mult, pentru ca superficialitatile sunt deja prezente, chiar daca poate nu vrei sa recunosti. Am spus ca voi intoarce spatele si voi pleca pentru ca uneori asta e cel mai bun lucru pe care poti sa il faci. Sunt o naiva, o recidivista si stii asta. Insa e cel putin un caz in care nu ma voi mai uita inapoi.Cred.
Nu am vrut sa supar pe nimeni. Iar daca acest post a pus pe cineva pe ganduri sau a trezit sentimente poate in coltul gurii mi se va intrezari un zambet. Siii…nu-mi pare rau pentru tot timpul cu voi. Ar fi trebuit sa stii asta.
..me heart you…
June 7, 2009 at 3:00 pm
Frate…. de ce nu vrei sa spui doar ce simti? De ce ttebuie sa te ascunzi? Sa joci un rol? Ce are daca spui lucrurilor pe nume? De ce sa ne ascundem in spatele unor metafore, clisee? Nu numai mie mi-ai lasat impresia asta, sincer acum. Spune : da fetelor, mi-e dor de voi si atat. Felul in care ai spus-o pe mine m-a atins, asta e clar, dar nu stiu daca intr-un sens bun sau intr-un sens mai putin bun. E adevarat ca superficialitatile sunt prezente, nu am nicio problema in a recunoaste asta…. pfff…. Si sunt prezente tocmai din cauza ca am incercat sa ascundem ca lucrurile nu mai merg si ca am vrut sa pastram aparentele unor relatii care au ramas la fel, am tot incercat sa tragem de realtiile astea chiar daca nu mai credeam in ele.
Asta e motivul care a generat superficialitatea…. Joci un rol, incerci… desi stii ca nu ti se mai potriveste, dar tot incerci…. numai ca la un moment dat chiar nu mai merge si nu vrei sa recunosti asta, pentru ca vrei sa pastrezi aparentele. Nu e nevoie sa intorci spatele si sa pleci, ca nu esti numai tu vinovata. Si eu sunt vinovata ca nu am vorbit atunci cand a trebuit si cand m-a deranjat ceva, de aceea daca tot ai scris ceea ce ai simtit tu acum… am zis sa nu mai tin in mine pentru ca nu mai are rost. 
Nu poti sa te imparti mereu, asta e clar. Nu stagnezi in prostie…. sunt oameni care ni se potrivesc si oameni care nu ni se potrivesc. Pana la un punct am avut acelasi drum toate, dupa un timp insa au inceput sa se desparta si fiecare sa o ia pe drumul ei, asta e tot. Pe mine nu m-ai suparat, de ce sa ma supere ca ai spus ce ai simtit? De ce sa ma supere adevarul? Si referitor la timpul petrecut cu noi… am spus ca refuz sa cred ca ai spus cu toata sinceritatea ca ai vrea sa arunci cei 4 ani la cosul de gunoi…. 
Sper sa aiba toata lumea curajul sa spuna ce are de spus, chiar si dupa un an
June 7, 2009 at 3:31 pm
Pai hotaraste-te ca nici eu nu mai inteleg. Prima oara zici ca ti-e dor, a doua oara ca nu mai are rost si totusi am avut dreptate cand am zis ca reconcilierea nu stiu daca o sa se mai intample. Nu ma ascund. Nu am zis ca as vrea sa ii arunc la gunoi, ci doar ca e ca si cum au fost aruncati in momentul in care ne-am despartit. Am mai zis-o de o mie de ori pana acu. Eu tin mult prea mult la prietenii mei si nu pot sa fortez pe nimeni sa ma accepte daca nu vrea. Ca am incercat sa ne ascundem un an asa dupa degete, asta e clar. Eu cred ca am facut tot ce mi-a stat in putinta. Si chiar daca relatia noastra nu mai putea fi aceeasi, desi mi-e greu sa cred asta, macar trebuia sa ne intalnim sa clarificam lucrurile si s-o dam pe calea pasnica, nu sa aruncam vina una asupra celeilalte. Sunt aproape sigura de faptul ca am ajuns aici pentru ca nu am vorbit atunci cand erau toate lucrurile ,,calde” . Adica vara trecuta, apoi octombrie. Nu stiu daca toata relatia e aici pentru ca nu mai credeam in ea. Sau nu stiu:-??Poate ca toata povestea m-a afectat mult prea mult, si mai sunt lucruri care inca se aduna. Si aici nu ma refer la tine. O sa intelegi.
June 7, 2009 at 3:46 pm
Eu sunt hotarata…. am zis prima data ca da, mie mi-e dor de mor
si a 2 a oara cand am zis ca nu mai are rost nu m-am referit la dor… 
am zis de faptul ca ne-am ascuns si am jucat niste roluri ca totul e bine pana cand ne-am dat seama ca nu mai putem si ca nu avea niciun rost sa facem asta…. Inca de prima data ti-am zis mi-e dor si asa o sa fie, doar ca eu spre deosebire de tine pastrez doar amintirile frumoase si spun clar ca mi-e dor, nu vreau sa ma ascund si sa ma prefac ca nu e asa…. Dorul nu are nicio legatura cu faptul ca lucrurile nu au mers asa cum ne-am asteptat 
Dar tinem fruntea sus si mergem inainte si vorbim ca oamenii civilizati, fara masti , fara sa ne fie frica sa spunem ceva ca s-ar putea sa nu fie pe placul celuilalt sau celorlalti. Eu cred in acel principiu sa-i zic asa… ca atunci cand crezi in ceva cu tarie, e imposibil sa nu iasa… Daca credeam probabil nu s-ar fi ajuns aici, am fi avut curajul sa vorbim la momentul potrivit, am fi clarificat lucrurile si ar fi fost mai bine, cred. Dar nu vreau sa-mi imaginez cum ar fi fost pentru ca poate ar fi fost mult mai bine sau mult mai rau decat mi-as imagina eu, eu vreau sa traiesc prezentul si sa incerc sa pun lucrurile la punct ca sa pot continua o relatie care candva a fost ceva mai mult de o relatie de suprafata. 
Pe toate ne-a afectat, eu ma simteam a nimanui cand am vazut ca s-a destramat gasca…. dar am mers mai departe cu cine am putut, cu cine a vrut. Si chiar vreau sa inteleg
June 7, 2009 at 3:54 pm
Ce nu inteleg eu e de ce vorbiti despre asta aici. oricum o sa vorbim face’n fatza. si oricum cred ca o sa existe reconcilierea aia de care tot va izbiti in comentariile astea. pentru ca daca nu o sa mai fie ca inainte, macar sa ne impacam si sa nu mai poarte nimeni pica pe nimeni. stiu, e ciudat ca tocmai EU zic asta,cea care a avut cea mai mare pica. dar o sa stii de ce. si daca am dreptate bine, daca nu, foarte rau. voi recunoaste DACA am gresit si ramane la alegerea ta sa ma ierti. desi “a ierta” e prea mult aici. si asa veti face toate. pt ca asa e normal. pt ca daca nu o veti face, atunci toate discutiile sunt degeaba, atunci mai bine nu va mai salutati pe strada si nu va mai lasati comentarii . nu ma intelegeti gresit, nu ma refer doar la voi. ci la noi toate. eu, mai ales, abia astept sa vii sa vorbim. as mai fi vrut sa discut cu cineva, da’ se pare ca nu prea o sa fie posibil. da’ asta e.
bulinuco, asta mica nu a zis ca nu-i pare rau. era poetica… ma rog, uneori simti si nevoia asta. daca nu ii era dor, nu mai scria despre noi si ne dadea dracului la gunoi si arunca punga dup-aia. nu pe noi doua, pe noi sase, pe noi, cele de asta-vara, impreuna cu acea “asta-vara”.
we all miss eachother si am impresia ca e cam singurul lucru pe care-l mai putem face: to miss the nice times. o sa ne intalnim, o sa ne spurcam pentru ultima data si apoi o vom lua iar pe drumurile astea, dar macar o sa fi vorbit in sfarsit despre asta si probabil vom fi lamurit niste lucruri!
nu stiu daca m-am exprimat cum trebe, da’ na, scuzele mele… ma grabesc, ca am o lucrare de terminat. apoi o alta, apoi niste altele.
hai va pup.
-pentru aia care o sa vada cum ne spalam noi rufele in public: HELLO!! :* (ca asa-i frumos)
June 7, 2009 at 4:00 pm
ai zis inainte ceva de genu ca da…nu stii daca ar mai fi mers. exact ce am zis si eu: nu stiu daca reconcilierea mai e posibila. Cred ca nu ai inteles si nu mi-ai citit postul atent. daca nu imi era dor si daca nu pastram amintirile cu voi, as fi putut sa ma scot pe mine mironosita si sa zic ca sunteti niste oameni aiurea in care am crezut ca fraiera. Niciodata nu am depins neconditionat una de cealalta, iar faptul ca we move on, e logic. e firest. Am scris acum nu ca sa trezesc resentimente sau ca sa ma cert cu voi sau sa instig sentimente pe care sa le scoateti la suprafata. Am scris asta pentru ca asa am simtit. Si nu cred ca e vorba numai de faptul ca ti-e dor sau nu ti-e dor.
June 7, 2009 at 4:05 pm
Ce nu mai inteleg eu e de ce la commentu’ meu nu ai dat inca approve:))
nu e rost sa mai discutati despre asta, gaitelor!! toate am gresit, la toate ne e dor, la tatzi ni-i greu, na ca am rezumat eu tata treaba. bulino, ai inteles acu? ia-l pe zuma si te joaca si ada-l si pe la mine sa-l vad si eu , sa se joace cu soricelu meu :>
again: hello, people :-h
June 7, 2009 at 4:06 pm
asa. e postat. thank you!:”>
June 7, 2009 at 4:09 pm
thanks Zano for the support. Ne vedem curand. o sa avem timp de toate. asta e sigur. de’acu n-o sa mai fie scuze. Imi pare rau pentru rufele clatite pe’aici:”>. Bahta la examini:*
June 7, 2009 at 4:11 pm
scuza-ma, dar wordpressu e de vina. Aprobat. Gata:))
June 7, 2009 at 4:49 pm
Cun a stat ea Zana si a analizat, a suportat cu stoicism si pana la urma a intervenit scurt si la obiect
si oricum Frogule mie nu-mi pare rau pentru rufele clatite pe aici…. 
si cum a zis Zana poate(asta e de la mine cu poate 
) ai fost poetica , dar na… fiecare intelege in modul lui, nu? Si aici trebuie sa ni-l amintim pe Pop si sa spunem ca fiecare are drepate…. in felul lui 
))) si sa intrebam daca mai are cineva alta parere sau daca e toata lumea de acord 
mna…. mai vedem noi cand vii pe meleagurile sudului 
)) :-j
June 7, 2009 at 4:54 pm
ne auzim pe meleagurile sudului atunci:)). si da, fiecare are dreptate. b-).d’oh
June 12, 2009 at 10:08 am
deci . eu va pup pe toate .. va invit la un 3 in 1 la mine .. unde o sa iasa scantei si dupa aia o sa se sfarseasca cu imbratisari si cu urale
:D
June 29, 2009 at 8:24 pm
nu stiu daca ce o sa scriu eu aici are vreun sens, vreun rost, vreo logica… nici nu prea-mi pasa.
ce am invatat eu intr-un an de de zile e sa nu-mi mai pese.nu-mi pasa si nu ma intereseaza.
am invatat ca exista oameni cae te iubesc si dupa nu te mai iubesc, care te apreciaza, iar mai apoi uita ca ai insemnat odata mai mult decat au insemnat altii in viata lor. nu ma deranjeaza. am capatat o seninatate pe care sunt sigura ca putini o cunosc si au curajul de a o afisa.
nu spun ca nu imi pasa de voi, ca nu mi-a pasat vreodata, ca prefer sa uit ca v-am cunoscut. doar ca relatia mea cu unele persoane a ramas pusa pe pauza intr-un moment la care mi-e drag sa privesc inapoi.
nu port pica si ranchiuna. m-am schimbat, v-ati schimbat. nu e nimic rau in asta. nimic nu e batut in cuie si cred ca am ajuns sa stiu asta mai bine ca oricine.
la fel ca si voua, mi-e dor de ce eram odata. mi-e dor sa radem ca nebunele si sa ne certam cu vecinii, mi-e dor sa dormim toate trei pe ultima banca a randului din mijloc. mi-e dor de lucrarile la care unii incercau sa vorbeasca in soapta.
insa nu-mi mai pasa. nu vreau sa stiu ce au unii sau altii de impartit, nu vreau sa stiu de ce si nici cum. vreau sa ne intalnim la o cafea si sa nu mimam fericirea. vreau ca cei care inca tin la mine sa ma sune, iar cei care nu, macar sa ma salute pe strada.
vreau sa fim politicosi.
December 15, 2009 at 10:16 pm
lasati-va purtate de sentimente..daca va este dor..lasati-l sa se vada:)