
De mica am crezut ca am fost imbrobodita in puteri magice.
Imi placea sa cred ca nici Sailor Moon nu e la fel de buna ca mine.Stiam pur si simplu ca intr-o zi voi darama lumea. Mi se intampla frecvent(trebuie sa recunosc) sa iau parte la diferite evenimente, in urma carora aveam impresia ca sunt un copil special, si ca timpul nu va reusi sa-mi distruga niciodata iluzia unicitatii. Puterile magice ma faceau sa am multa incredere in mine, desi pe de-o parte ajungeam fata in fata cu diverse situatii care trebuiau foarte bine calculate, pentru ca implicatiile responsabilitatilor erau majore. Se parea ca sunt aleasa universului , care are o misiune secreta:salvarea omenirii.Si nu-i nimic fabulos in asta. E foarte posibil ca mintea mea de copil zbenguit sa fi creat un scenariu potrivit perfect cu personalitatea mea zburdalnica.
Astazi mi-am dat seama numai ca nimic nu mai este ca inainte, iar picatura mea de unicitate dispare.Imaginea de duzina incepe sa ma acapareze, secunda cu secunda, desi tind sa apuc spre franghia scarilor infinite. Nu mai am puteri magice, dar uneori tind sa cred lumea asta are nevoie de un salvator.Nimeni nu este capabil sa ne trezeasca la realitate, sa ne injecteze respect in vene, sa ne scoata din monotonie, si sa opreasca dara de rautate care ne da tarcoale intr-un balon extraterestric.

Uneori, micii extraterestri din noi fac vraji neimaginabile.
Am crezut intotdeauna ca voi putea scrie carti pe care muritorii de rand le vor citi cu placere, fara sa fac infinite campanii de promovare. Mi-am dorit intotdeauna sa fac orice care sa ma scoata din banal, sa fac macar un lucru marunt pentru care ceilalti isi vor aminti de mine.Cu drag. Chiar daca subiectele realitatii sunt commune, si foarte putini sunt cei care au puterea sa reinventeaze realitatea. Temele se invart intr-un cerc vicios. Toti scriu despre singuratatile care ii apasa, despre frustrarile din viata de zi cu zi, despre nesimtirea cu care se intalnesc la tot pasul, despre sclipirile de care au parte, despre zambetul ce le lumineaza fata.Eu as fi vrut altceva.

Cu timpul mi-am dat seama ca-i de’ajuns ca sturlubaticul copil din mine sa dainuiasca in pofida ridurilor ce-mi vor aparea pe fata.Puterile magice, iluzorii sau nu, vor ramane intotdeauna atarnate la gatu-mi.
Acum stiu ce vreau.
February 26, 2009 at 7:58 pm
uneori ai puteri magice…chiar daca nu crezi in asta. toti avem
February 26, 2009 at 8:34 pm
Imi placea sa cred ca am.Imi place sa cred ca nu au disparut:D
February 26, 2009 at 9:13 pm
Da fiecare avem o scanteie de magie in noi..Dar avem nevoie de ajutor sa cream o flacara…Cei care Vor sa afle mai multe Luati id meu wizzystrange_sharky
March 1, 2009 at 1:09 pm
hei.thanks for the nice words. did you understand anything:-?
March 15, 2009 at 10:51 am
froggy, ai un blog de milioane, uite aici sunt puterile tale magice, in blog-ul asta, pentru ca ne incanti cu metafore si cu sintagme cu subinteles. tine-o tot asa! si sa nu uiti niciodata ca tu esti unica si deosebita! t pup
March 15, 2009 at 10:59 am
multumesc.inseamna mult pentru mine chestiile astea.nici nu iti imaginezi
spor si tie:*
March 17, 2009 at 9:17 pm
am inteles:* oricum imi place mult felul in care te exprimi. felicitari!mersi mult si eu!:*
September 27, 2009 at 10:27 am
eu desi sunt copil nu-mi pot da sema ce insemna aceste puteri eu cred k totul e o joca cu aceste scopuri magige dar totul nu-i e asa ,orice lucru se rezuma mereu la realitate ma gasiti orcum pe id gabitzu_gaby98 apropo chiar exista puteri? tu ai puteri?
October 13, 2009 at 7:31 pm
aceste chestii mi s-au intamplat si mie…evenimente ciudate …care mau speriat,dar dupa un timp mam obijnuit…….